Item RSS

rssfeed_id: 7300
titlu: Fantanile magice de la Montjuic
descriere: 

A mi me encanta Espana!!!! Si imi place Barcelona muuult de tot! Si sunt fascinata de fantanile magice de la Montjuic  sau The Magic Fountains of Montjuic! Daca ma intrebati ce nu ar trebui sa pierdeti cind vizitati Barcelona cu siguranta le-as mentiona.

Vara, ele se pot vedea de joi pana duminica, in mai multe reprezentatii, incepand cu ora 21:00.

Ce e fantastic? Sunt free of charge adica nu platesti nimic pentru spectacolul acesta minunat.

Se ajunge foarte usor, cu metroul, coborand la statia Placa Espanya (liniile Rosie sau Verde). Zona in sine se numeste Plaza de Espagna, iar putin mai sus se afla superbul muzeu MNAC (Muzeul National de Arta Catalunya).

Ziua am vizitat MNAC, dar din pacate doar citeva ore pentru ca se inchidea. Este un muzeu pe gustul meu, iar zona din jurul lui este numai buna pentru o plimbare.

Seara am revenit in aceeasi zona, cu mai bine de 40 de minute inainte, sa prind un loc bun (obicei romanesc cred ca e asta cu prinsul de locuri :) ). Sunt mai multe zone de unde poti sa vezi spectacolul, eu am stat destul de aproape de fantana, dar cred ca de sus se vede mai bine.

Spectacolul tine 30 de minute, dupa care se face o pauza si apoi reincepe. Fascinata de ele am stat la trei spectacole succesive si doar ora tarzie pentru mine m-a facut sa plec spre hotel. De fapt ora respectiva 10:30-11:00 pm este una absolut normala pentru spanioli, dar nu si pentru mine.

Spectacolul nu este numai vizual ci este si o incantare pentru auz. Fiecare miscare a apei este insotita de melodii usor de recunoscut, multe dintre ele facand parte din coloanele sonore ale unor filme celebre. Daca aveti camera de filmat la voi nu trebuie sa ratati momentul.

Mai trebuie mentionat ca sunt destul de multi hoti pe acolo, asa ca sa aveti grija cu obiectele personale.

Pentru mine, locul acesta este in Top 5 "Must See" in Barcelona, asa ca sper ca si voua o sa va placa. Atunci cand o sa revin in Barcelona (si cu siguranta se va intampla acest lucru), the Magic Fountains vor avea un spectator fidel - eu. :)

Hasta pronto Barcelona!

url FROM i: http://feedproxy.google.com/~r/Viajoa/~3/BNoDzNbzcCY/fantanile-magice-de-la-montjuic
rssfeed_id: 7300
titlu: Canada ogarului cenusiu
descriere: 

In  Romania, inainte de a pleca din tara, visam sa traiesc undeva intr-o tara libera. Departe de Europa, nu in India, nu in Australia (sau poate...?), nu Franta etc. Dar aveam informatii de care eram atat de sigur ca m-as fi batut cu oricine m-ar fi contrazis! Si cum eram obisnuit sa traiesc in Romania, eram si foarte orgolios, cum ca doar eu si numai eu am dreptate! Si asa ca mine toti din jurul meu! Ce stiam de prin presa, de pe la prieteni si de prin carti, cum ca in Canda umbla cainii cu covrigii in coada.

Si iata-ma intr-o zi dus. N-am ajuns in "tara fagaduintei", nici in vecina ei SUA, ci in amarata de Republica "Bananiera" Dominicana! Hm!

Aici m-am stabilit intr-o zona rezidentiala si turistica, Sosua, unde am venit la masa pusa. Liviu, o ruda mai indepartata de mea, roman care traise mai prin toata lumea si se stabilise cu doi ani inainte de venirea mea in Sosua, Republica Dominicana, ma astepta. Avea un local inchiriat acolo si mi-a propus o afacere!

Am avut puzderie de clienti canadieni, turisti sau rezidenti in aceasta tara.

Cand auzeam de cutare ca e canadian, ma lua cu fiori, transpiram si nu stiam cum sa fiu mai lingusitor si mai pupacios in c... cu natia asta, care intr-adevar este una foarte decenta!

Pur si simplu informatiile pe care le-am acumulat in Romania din surse, ziceam eu atunci, foarte vrednice de bagat in seama, mi-au format o religie, o obsesie de perfectiune si de obedienta fara limite la tot ce este si provine din acel colt de nord al continentului american!

De-a lungul timpului am cunoscut o infinitate de canadieni si acum traiesc de cativa ani numai intre canadienii din Republica Dominicana. Dar ce am auzit eu de la canadieni nu semana deloc cu ce am studiat eu, chipurile, despre Canada pe vremea cand eram in Romania. Iar cei care mi-au zugravit atunci lucruri despre Canada, azi nu-mi mai raspund la mailuri sau ma neglijeaza pe mess, Facebook sau skaype!

Ori  schimba subiectul cand le spun ca am peste 10 prieteni canadieni si ca zilnic in comunitate apare cate un canadian. Vor sa se protejeze in fata bombardamentelor mele prin care le-as aminti cat de mincinosi erau atunci cand se pozau cu atata mandrie sub un stresant si obositor zgarie nori de prin Toronto. (Si eu am cunoscut mamutii astia in Buenos Aires)

Canada pentru canadieni, din punct de vedere al climei, al stilului rigid de viata si al regulilor impuse in societate este un loc pe care in Biblie l-ai gasi descris ca  "plansul si scrasnirea dintilor". Li s-a urat complet de ceea ce exista in aceasta tara! Si este o tara minunata, cu foarte multe posibilitati, dar cu si mai multe multe frustrari si off-uri, dupa cum sustin ei insisi, canadienii!

Rebeca, o functionara a unei banci din Quebec, care se afla aici in vacanta cu fiica ei, de 6 ani, mi-a spus acum trei zile ca mai are de stat aici 18 zile si ca nu stie ce sa faca, nu mai vrea sa mearga inapoi, insa se gandeste la fiica sa care e foarte atasata de tatal ei de care Rebeca s-a despartit. Se va intoarce pentru ea, dar va plange mult la reintoarcerea in Quebec. Si ca si Rebeca intalnesti multi canadieni prin zona! Insa nu oricine isi permite sa locuiasca aici! Asta, insa, e o alta poveste pe care o voi scrie altadata!

Ieri a venit o romanca stabilita de doi in Canada, Ioana, originara din Deva, care mi-a descris Canada printr-un singur cuvant: URATA! Nu ca tara ar fi urata, ci viata de acolo! A mai adaugat apoi ca este o inselatorie a trai pe acele meleaguri!

Asa am simtit si eu dupa cate mi-au povestit canadienii in decursul celor aproape 8 ani, de cand ma perind printre ei! Viata insa nu e usoara nicaieri! Cu toate astea am constatat ca de multe ori, orbiti de o mentalitate si de o cultura care ne face metafizici, cum ar zice Borges, staruim in erori ani si ani de zile, trudim, ne vindem tot si ne ducem intr-un loc aiurea doar pentru a descoperi ca acolo e... Ce...? Romulus Rusan desigur, ar numi-o : Canada ogarului cenusiu!

url FROM i: http://feedproxy.google.com/~r/Viajoa/~3/Q6TVkngZ1hs/canada-ogarului-cenusiu
rssfeed_id: 7300
titlu: Mallorca – preturi, inchirieri si alte informatii utile
descriere: 

Meteo

Nu inteleg de ce toata lumea imi ura „Vreme buna!”- normal ca avea sa fie buna!  Insulele Baleare sunt in Mediterana, mai la sud de Barcelona si aici ai impresia ca daca ploua ori e tragedie, ori e mare sarbatoare. La sfarsit de mai este plin sezon estival: vreme buna de plaja, apa un pic rece – dar te obisnuiesti repede cu ea, atmosfera de prin iulie.

Timp de 6 zile am avut cer senin si temperaturi de peste 25 grade. Intr-o zi am avut parte de un cer noros sau partial noros, dar tot cald era si tot puteai sa faci plaja. Seara, un pic de racoare dar nimic ce nu poate fi rezolvat cu un pulover. 

Limbi vorbite

Germana. Spaniola. Germana. Engleza. 

Va spuneam ca aveam niste dubii in legatura cu limba in care aveam sa ma descurc cel mai bine in Mallorca, eu necunoscand spaniola. Am pornit la drum cu prejudecata ca spaniolii nu o prea au cu engleza, gandindu-ma ca daca ei vorbesc un subdialect al catalanei, e posibil sa fie oameni mandri de limba lor si indaratnici la a invata altele noi. Ganduri inutile si griji facute degeaba.

La hotel  personalul o rupea bine pe germana – explicatiile date turistilor erau ample. La fel si ofertele: in dreapta in germana, in stanga in spaniola. Sau doar in germana, motiv pentru care am crezut ca exista o bautura locala, numita „angebot”, pe care daca o cumparai la litru dadeai doar 6 euro. De fapt “angebot” inseamna “oferta” si anuntul se referea la sangria. (Partea buna e ca cineva s-a distrat intens cu faza asta tot restul sejurului – „Hai sa mai luam niste angebot!”) Cu engleza se descurcau; nici prea prea, nici foarte foarte dar se faceau intelesi si noi capatam informatiile pe care le doream. La fel si in alte parti ale insulei, daca nu mergea faza cu „Dos, por favor, gracias!”.

Totusi, o sa insist pe germana. : ) Din multe puncte de vedere Mallorca mi-a lasat impresia ca este o fosta colonie germana. Sau un loc aflat la granita dintre Germania si Spania. Am vazut firme de magazin in germana, oferte doar in germana, reclame din vitrina unor banci in germana. Am descoperit localuri pline de nemti, unde numele localului este in germana, informatiile si meniul in germana, personalul este neamt si investitorul probabil ca la fel.  Noaptea sunt sanse destul de mari sa fii abordat mai intai in germana si apoi in engleza. La 70 de euro biletul Berlin – Mallorca, sunt curioasa cate escapade de weekend per vara fac nemtii in Baleare.

Mancare

Am avut pensiune completa la hotel dar mancarea, desi era bufet suedez, ne-a incantat prea putin. Sa spunem doar ca nu era genul de mancare dupa care sa spui „Bai, parca mi-as mai pune o portie, daca ar mai fi loc.” Pranzurile, de regula, au fost luate in alte parti, si unele cine la fel. Cum erau preturile? Pizza  8 euro, supa 6 euro, felul doi (ceva carne si ceva cartofi si ceva salata pe aceeasi farfurie) 10-12 euro. Kebap, sandvisuri 3,5 euro. Sandvis cu wurst lung de 50 cm, 3 euro.

Nu se cuvenea sa plecam fara sa incercam si ceva local. In Valdemossa am comandat sobrasada, o specitate locala ce are aspectul unui carnat la exterior si cel al unui pate la interior. Mi-a venit o farfurie pe care erau niste feliute de paine prajita, acoperite cu ceva gen pate peste care s-a pus niste miere. Da, in meniu era trecut „sobrasada cu miere”. Am mancat un fel de pate din carne de porc cu miere pe deasupra si tot ce pot sa spun dupa aceasta experienta culinara era ca aveam un gust ciudat – nici bun, nici rau ci pur si simplu greu de incadrat. Lui Vali in schimb i-a placut.

Ensaimada  este un tip local de placinta, care arata ca o cochilie de melc turtita. Si e mare cat o pizza. Avand in vedere ca nu puteam sa luam miniensaimada, am luat una si buna de la duty free, in timp ce alergam ca sa prindem avionul si am savurat-o acasa, cu fetele mele. Avand in vedere ca mai intai le-am lasat sa manance si apoi le-am spus ca un element de compozitie e untura de porc, totul a fost bine. Au spus ca e „buna” sau ca „ e mult mai buna decat se asteptau”.

La capitolul sangria, presimt ca o sa-mi iau bataie, dar cea mai buna a fost bauta la petrecerea unui prietene, in Bucuresti. Atunci am facut cunostiinta cu ea, si stiti cum e, prima data nu se uita...Am baut sangria la hotel, unde un pahar era 1 euro si o carafa de 1 litru era la „angebot”  la 6 euro. Parerea mea sincera? Posirca. Multa gheata si fiecare sorbitura ma facea sa ma intreb „ce-o fi vazand lumea la ea?!” In ultima noapte, am intrat intr-un beerhouse nemtesc si am vazut litrul de sangria la 19 euro. Cam scump, dar am spus ca e ultima noapte si ca trebuie sa-i mai dau o sansa, poate poate imi schimb parerea. Am urmat si sfaturile unui prieten binevoitor, care a spus ca trebuie bauta cu paiul. Asadar, am baut sangria cu paiul lung de un metru (sau 0.7 m?) si da, nene, mult mai buna ca aia de la hotel, caci se simtea vinul, care domina sucul de fructe. Totusi, aia de la petrecere ramane pe locul intai. 

Nightlife

Raspunsul este „da”. Exista. Am apucat sa vedem un preview in ultima noapte. Iesi din hotel, te plimbi pe promenada si tot ce trebuie sa faci e sa vezi unde lumea este mai multa si de unde se aude galagia. Exista beerhouse si beergarden (niste concepte nemtesti implementate pe insula iubitoare de nemti) si acolo se petrece o parte din distractie. Alta parte, poate aia mai semnificativa, este in cluburi. Exista si oferte: platesti intrarea 15 euro, iei doua longdrinks gratis si daca rezisti pana la 3 noaptea, vezi si spectacolul incendiar cu tipe. Buna oferta, dar stat si baut pana la trei noapte si apoi trezit pentru a prinde avionul parca nu e recomandabil, mai ales pentru noi, niste neprofesionisti in cascadorii din astea.

Masina de  inchiriat

Inainte de aceasta excursie, nu stiam nimic despre inchiriatul masinilor. Informatiile vagi care imi trecusera ca vantul pe la ureche mi-au inradacinat credinta ca a inchiria o masina e o chestie complicata si costisitoare si mai degraba iti bagi sarma in nas iei trenul sau faci autostopul decat sa te legi la cap cu asa ceva. Daaar iata-ma in posesia unui sejur de 7 zile intr-o insula cu diametru de circa 60 km si cu posibilitatea de a o strabate in lung si-n lat, si de-a-i cotrobai prin cotloane. Ce-i de facut? Inchiriem o masina! Gandindu-ma la Alexandra si la aventurile ei, am zis sa-mi fac temele de acasa (si bugetul) si sa vad ce si cat imi trebuie pentru una bucata masina.

Si am aflat ca aveam nevoie de:

  • Act de identitate
  • Permis de condus international (ala de Romania e foarte bun, lumea iubeste caracterele latine, spre deosebire de alea chirilice)
  • Min 3- 4 ani experienta de condus (a se citi „de la data la care a fost luat permisul”)
  • Bani pentru depozit (o suma destul de frumusica, in principiu cateva sute de euro care raman blocati pe parcursul calatoriei)

Au urmat cateva seri in care mai multi neuroni de-ai mei au cazut in pat rapusi de oboseala si stres. Pe siteurile marilor firme de inchiriat (Europcar, Sixt etc.) dar si micilor firme locale am gasit masini micute si dragute (Ford Fiesta, de ex) la preturi incepand de la 58 de euro pentru 4 zile. Deci sub 20 de euro pe zi. Aveam sofer cu experienta necesara dar nu aveam carte de credit, ci doar de debit. Unde mai pui ca era si Visa Electron si majoritatea accepta Visa, dar nu si pe fratele mai mic (discriminare?). Nu intelegeam daca „cartea de debit” intra sub umbrela „carte de credit”, dar nu as fi vrut sa fac rezervarea pe net si apoi sa am suprize neplacute la fata locului. Unde mai pui faptul ca multe site-uri ma lasau sa inchiriez o masina de abia din 18 august, adica abia peste 3 luni. Prima concluzie trasa: avem nevoie de carte de credit. Una personala, caci daca o luam cu imprumut si cu acord explicit pe cea a unei rude, ajungem sa facem live blogging din puscaria din Mallorca. A doua concluzie trasa: daca vrei sa inchiriezi masina de pe net, ar fi bine sa faci asta cu minim 3 luni inainte. Daca vrei pe ultima suta de metri e mai greu.

Am apelat si la o agentie de turism, care ne putea pune la dispozitie un Volkswagen Golf la 170 euro pentru 4 zile. Ei se ocupau de depozit, noi trebuia sa le platim lor masina si atat  in principiu. Dupa niste sapaturi, am aflat ca la fata locului trebuie sa aratam totusi cartea de credit, chiar daca depozitul e acoperit si masina platita. [Mi se sopteste in casca ca in Sicilia nu te intreaba nimeni de carte de credit daca ai apelat la procedura de mai sus.]

Am sunat la hotel si cei de acolo ne-au asigurat (intr-o engleza in care cuvintele erau un pic cautate) ca putem inchiria masina fara probleme, cu carte de debit. Am zis ca asta e, mergem pe varianta asta si Dumnezeu cu mila! Daca nu se poate, luam un scuter! Daca nici asta nu se poate, o sa ne folosim de autobuze si tren.

Surpriza placuta a venit pe aeroportul din Mallorca, cand ne-am dus  sa ne interesam la oficiile de inchiriat masini. Vali a avut noroc cu Europcar, unde a aflat ca poate folosi cartea de debit si ca nu e nici o problema daca e Visa Electron. Cand se incheie contractul, se extrage de pe card 150 de euro garantie, care vor fi returnati in momentu in care masina va fi adusa. : )

Nu am inchiriat masina in acel moment fiindca nu aveam nevoie de ea. O zi era dedicata mersului la Soller si acolo ajungeam cu trenul asa ca pe loc repaos.

La hotel am aflat alte vesti bune. O masina inchiriata pentru 3 zile costa 30 de euro pe zi. Nu este nevoie de depozit. : D Victorieeeeeeeeeeeeeeeeee!

In ziua Z, inchirierea chiar a decurs usor. S-a prezentat carnetul de sofer si cartea de identitate, s-a completat un contract, am capatat una bucata masina Seat Ibiza cu asigurare cvasicompleta inclusa (cica acoperea tot mai putin spartul geamurilor si amenzile). S-a platit combustibiul deja existent in rezervor (a opta parte din capacitate), adica vreo 15 euro,  si gata. Am vrut sa ma bag sofer aditional dar mi s-a spus ca la anul meu de experienta, daca ma urc la volan, asigurarea devina nula. Asa ca mi-am atarnat pofta in cui. Dar Vali a fost (este si va fi) un sofer bun, chiar daca pe autostrada a descoperit ca masina are cruise control si ca a tinut sa-mi demonstreze asta luand picioarele de pe pedale si mainile de pe volan.....

Litrul de benzina era pe undeva intre 1,3 si 1,6 euro. In prima zi am calculat ca am facut cam 170 de km, dar pentru celelalte zile mi-a fost lene. Ideea e ca pentru 3 zile am dat pe benzina cam 50 de euro. Cheltuieli totale cu masina: 157 euro.

Drumuri / strazi / limite de viteza  

Secundare, principale, o semiautostrada (se numeste “double carriage way”  si in apropierea oraselor are sensuri giratorii ) si vreo doua autostrazi. Bine intretinute, bine semnalizate. Fiecare drum are o denumire (MA- 2010, de ex)  si cu acest mic detaliu te poti orienta foarte usor pe harta.

Limitele de viteza sunt urmatoarele

- drumuri secundare 80 km /h

- drumuri principale 90 km/h

- semiautostrada: 100 km /h

- autostrada: 110 km /h

Da, sunt un pic mai mici decat ale noastre si mult mai mici ca ale nemtilor. Intrebarea ce se naste e urmatoarea: cum faci trecerea de la un Autobahn unde nu ai practic limita de viteza la o autostrada cu sensuri giratorii din cand in cand, unde nu ai voie sa depasesti 100 km/h? Trebuie sa fie o adevarata proba pentru psihic si pentru mancarimea din talpa.

Recomandare: incercati-le pe toate! Luati rute ocolitoare si apucati pe drumuri secundare. Peisajul mallorcan va va incanta! 

Biciclete si cicloturism

Mallorca este bike friendly. De fapt, este mai mult de atat. Este locul unde se antreneaza profesionistii.  In Sierra de la Tramuntana am intalnit un numar egal de masini si de cicisti. Va mai amintiti de drumul catre Sa Calobra? Ei bine, sunt biciclisti care se aventureaza pe acel drum. Pe toate serpentinele pe care am fost am intalnit ciclisti echipati, si unii pareau sa aiba vreo 50 – 60 de ani daca te uitai la fata si la piele, ca in rest numai varsta a treia nu le-ai fi dat. Daca ar fi avut si numere pe echipament, situatia ar fi fost clara. Dar cum nu aveau asa ceva, ori erau profesionisti care se antrenau, ori erau amatori care vroiau sa treaca la nivelul urmator. 

Palma de Mallorca e impanzita de piste de biciclete si la fel si salbele de statiuni care o prelungesc la stanga si la dreapta. Noi am folosit pista Arenal - Palma si putem spune ca datorita modului in care a fost gandita, nu ne-am plictisit deloc. : )

Daca in munti oamenii erau imbracati ca la Turul Frantei, in orase se schimba tipul de ciclist: imbracat cazual (sau pe jumatate dezbracat, cu tatuajele la vedere)  cu o mana pe ghidon si cu lesa ce tine cainele in cealalta.

In plus, pentru categoria intermediar plus – avansat, exista trasee pe bicicleta care strabat insula. Inca de la inceput iti sunt spusi kilometrii, ca sa stii exact la ce te aventurezi si cate pastile de aspirina trebuie sa iei inainte ca sa nu te doara picioarele dupa. Unele trasee sunt zonale, ca sa pleci de aici si sa te intorci tot aci. Spre exemplu  - va rog sa luati o harta a Mallorcai aproape – traseul nr 10, care porneste din Andratx, se indreapta spre Port d’Andratx , apoi ajunge la Cap de Sa Mola, de unde se intoarce si ia o ruta ocolitoare inapoi spre Andratx, trecand prin Paguera si es Capdella. In total doar 35 de km, adica o nimica toata. : P Noi am facut Arenal – Palma – Castell Bellver – Arenal si asta a fost vreo 37 de km, deci floare la ureche. Un traseu mai dificil  dar si mai spectaculos ar fi cel care porneste din Port de Pollenca (din nord- estul insulei), taie insula pe din doua, trecand prin Selva, Inca, Algaida, Llucmajor si ajunge intr-un oras din sud, in Campos. In 86 de km strabati insula, vezi mai multe orasele si ajungi sa cunosti o Mallorca mai ascunsa turistilor – sa fim seriosi, nu toti cei care vin au chef de aventuri pe bicicleta pe drumuri secundare.

Cireasa de pe tort este ca exista o pista speciala pentru biciclete si pe semiautostrada, care este separata de carosabil printr-o fasie lata de iarba si de un gard inalt din sarma.

Nu stiu daca v-am facut voua pofta, dar mie mi-e foame... Si in acest moment, cand scriu aceste randuri, afara ploua zdravan si mi-a distrus orice speranta de a face cativa km prin capitala.

Trasee si obiective de vazut pe trasee aici.

Excursii de-a gata

La iesirea din aeroport am fost asteptati de cei de la Viajes Kontiki. Ei ne-au repartizat intr-un autobuz si inainte de a ne lasa la hotel ne-au dat un „pachetel cu bunatati”: pliant cu excursii optionale, numele autobuzelor care ne duceau in Palma, telefonul doctorului pentru urgente si telefonul unei domnisoare care ne putea oferi asistenta turistica daca am fi avut nevoie. Noi nu am avut nevoie dar, daca nu vreti sa inchiriati masina, iata ce fel de excursii se organizeaza si cam cat costa.

1. Cuevas del Drach - Portocristo (cu oprire la Montuiri, unde se viziteaza o fabrica de perle artificiale si in Portocristo) - 43 euro/pers

2. Excursie in nord-estul insulei, la Capul Formentor. Se viziteaza plaja Formentor, se urca pana la Far, se viziteaza Portul Pollenca si Alcudia - 35 euro/pers

3. Turul insulei - autocar pana la Sa Calobra, semicroaziera de o ora pana in Port de Soller, tramvai pana in Soller si apoi tren pana in Mallorca - 55 euro/pers

4. Valdemossa (mic orasel de munte, pitoresc zic ei, turistic zic eu) - 29.50 euro/pers.

5. Palma de Mallorca (vizitarea orasului; este alocata jumatate de zi) - 25.50 euro/pers

6. Dia de mar - o croaziera de o zi, cu pranz inclus. Perioada mai-iunie: 48 euro/pers. Perioada iulie – august: 58 euro/pers

croaziera cu pranz inclus

7. Catamaranul magic: cateva ore de navigat si pranz inclus  - 56 euro/pers (pe alte pliante am vazut si preturi de 49 de euro /pers)

8. Aquarium – adult 20.50 euro/pers , copil 16 euro

9. Parc distractii (aquapark): adult 24 euro. copil 16 euro

10. Marineland – adult 29 euro/pers, copil 21 euro

Alte insule

Daca Mallorca e prea mica pentru tine, atunci sa stii ca mai sunt alte trei insule in Arhipelangul Balealelor: Menorca, Ibiza, Formentera.

Menorca e sora mai mica a Mallorcai, care se vede foarte bine de la Cap Formentor. Ca sa ajungi pe ea cel mai scurt drum ar fi din Port de Pollenca sau din Alcudia. Pretul pentru ferryboat, doar o persoana, dus, incepe de la 32.50 euro. Pleci la 9 dimineata din Alcudia, la 10 esti in Menorca, la 22.00 pleci din Menorca si la 23.00 ajungi glorios acasa (aproape acasa).

Ibiza este paradisul petrecaretilor si al englezilor. Muzica tehno, house, trance+ bautura+ caldura+ costume de baie .... v-ati prins voi. Daca vreti sa vizitati insula o zi – plecare dis de dimineata intoarcere seara – si va luati biletul prin Viajes Kontiki, pretul este de 62 euro/pers. Daca va aranjati altceva, mai bine va uitati la orarul feriboaturilor aici sau aici.

Formentera este un fel de mica Cenusareasa, care este promovata ca destinatie de vacanta pentru spanioli si ceilalti insulari. Vrei plaje mai misto ca-n Mallorca? Vrei sa faci plaja nud? Vino aici. 

Aveti alte intrebari sau curiozitati? Scrieti-le intr-un comentariu si o sa va raspund cat pot de bine si de exact. :)

Calatoria ne-a fost oferita de paravion.ro. Daca vreti sa mergeti si voi in Mallorca, gasiti oferte incepand de la 352 euro/persoana.

url FROM i: http://feedproxy.google.com/~r/Viajoa/~3/mtvjhXScMX8/mallorca-%E2%80%93-preturi-inchirieri-si-alte-informatii-utile
rssfeed_id: 7300
titlu: Negocieri in familie - Craciunul in Toscana
descriere: 

De cateva zile sunt bolnava dupa Toscana. Va ziceam anul trecut ca am gasit acel loc din care n-as mai fi plecat. Si nu pentru ca asta ar fi insemnat sfarsitul vacantei sau pentru ca n-am avut timp sa vizitez tot ce-mi doream. Pentru ca acolo, si doar acolo (pana acum), am simtit ca as putea sa imbatranesc fericita, as putea sa-mi schimb modul de viata, sa ma adaptez la ce-mi ofera si sa ma trezesc in fiecare zi cu zambetul pe buze.

Am plecat pana la urma, cedand in fata "micilor" amanunte cum ar fi pierderea avionului, banii pe terminate, jobul, dar mi-am promis ca o sa ma intorc. An de an, pana o sa ma satur sau o sa ma mut acolo :). Cumva, in valtoarea vietii si a calatoriilor din ultima vreme, am uitat de micutul meu colt de rai din Scala Santa. Pana acum cateva zile cand, citind trilogia lui Peter Mayle despre Provence, mi-am dat seama ca mi-e un dor nebun de Toscana. Un dor care ma apasa in piept, care imi taie orice chef de munca, de distractie, de relaxare, ma urmareste peste tot si-mi aduce aminte ca lipseste ceva din viata mea.

Ok, mi-e dor, ajung acolo intr-un fel sau altul si mi-l domolesc. Dar, marea mea problema avea un singur nume: Bogdan. Dupa ce toamna trecuta mi-a dat unda verde sa rezerv bilete de avion cam cand ma taia pe mine capul si cheful de a pleca, s-a trezit cu un program bine pus la punct, chiar incarcat pe alocuri, din februarie pana in septembrie. Iesire dupa iesire, tara dupa tara, oras dupa oras. Undeva prin mai, exasperat ca nu apuca sa-si reintre bine in ritm la lucru ca e din nou in avion, l-a luat pe NU in brate si nu se mai desparte de el.

- Nu ti-ar placea sa mergem in Santorini, cateva zile?
- Ba da, dar nu acum.
- Uite, am gasit o super-oferta last minute.
- La anu!

Cam asa sunau conversatiile noastre cand mai dadeam peste oferte de nerefuzat pentru destinatii pe care le vanam de mult timp. Asa ca ce sa-i mai zic de Toscana unde nu vroiam sa stau doar un weekend?

Totusi, intr-o seara tarzie, cand ne gaseam amandoi pe canapeaua noastra cafenie si pufoasa, l-am privit cu ochii mari si plini de speranta si i-am pus intrebarea de 1000 de puncte: "Cum ar fi sa ne petrecem Craciunul in Toscana?".  Plus irezistibilul blink, blink.

S-a uitat la mine, dupa care si-a intors atentia catre ecranul laptopului si a reinceput sa tasteze. Tacerea poate sa insemne multe, iar printre ele si "Ma preocupa altele, ma fac ca te aud ca sa nu te superi, dar doar nu crezi ca te ascult pe bune?!". Asa ca nu m-am lasat descurajata si am inceput sa-i povestesc cum ar arata Craciunul nostru italian style.

 

"O sa luam micul dejun pe tarasa vilutei si o sa cumparam prosciutto si vin din Vetulonia. Si o sa poti sa gatesti ce vrei tu, si o sa mergem la mare, si o sa ne plimbam prin toata zona. Si o sa le aducem ceva din Romania, asa cum vroiam. Si o sa putem sa vorbim de data asta cu ei. Pana atunci terminam meditatiile de italiana cu Ioana. Nu-i asa ca ar fi frumoos?"

Si ce-mi aud urechile?

- Suna bine.

Suna bine? A zis ca suna bine? Doua secunde mai tarziu eram calare pe wizzair.com cautand bilete de avion pana nu se razgandeste. Erau cam scumpe, dar, hei! Mai sunt patru luni in care sigur se vor schimba preturile si mult mai sus n-au cum sa ajunga.

De joi, cand s-a intamplat minunea, si pana astazi am avut timp berechet sa-mi fac planul: o sa mergem mai intai cateva zile la Cinque Terre, dupa care o sa vizitam piata de Craciun din Lucca si mai apoi o sa coboram spre Vetulonia unde vom avea parte de cateva zile minunate, condimentate cu discutii in italiana cu gazdele noastre extrem de prietenoase si mancarea delicioasa pregatita de Fosco si familia sa.

 

Sunt peste masura de incantata si pentru prima data ever astept cu nerabdare iarna. Ce daca o sa fie frig si urat afara? Ce daca o sa bata vantul si ninsoarea o sa se transforme in mocirla? La sfarsitul lui decembrie o sa fiu exact unde imi doresc sa fiu, iar restul sunt amanunte :) So, Vetulonia, here we coooome!

PS Stiu ca Alexandra si Ioana o sa ma ciufuleasca bine pentru ca in loc sa citeasca despre Dalkey si imprejurimile Dublinului citesc asta, dar zau, fetelor, ma asezam in fata calculatorului, reciteam cele doua paragrafe scrise despre vizita la Dalkey si-mi veneau in minte doar imagini din Toscana. Da saptamana viitoare o sa scriu, pe cuvant! :)

url FROM i: http://feedproxy.google.com/~r/Viajoa/~3/zlaREXwofic/negocieri-familie-craciunul-toscana
rssfeed_id: 7300
titlu: Negocieri in familie - Craciunul in Toscana
descriere: 

De cateva zile sunt bolnava dupa Toscana. Va ziceam anul trecut ca am gasit acel loc din care n-as mai fi plecat. Si nu pentru ca asta ar fi insemnat sfarsitul vacantei sau pentru ca n-am avut timp sa vizitez tot ce-mi doream. Pentru ca acolo, si doar acolo (pana acum), am simtit ca as putea sa imbatranesc fericita, as putea sa-mi schimb modul de viata, sa ma adaptez la ce-mi ofera si sa ma trezesc in fiecare zi cu zambetul pe buze.

Am plecat pana la urma, cedand in fata "micilor" amanunte cum ar fi pierderea avionului, banii pe terminate, jobul, dar mi-am promis ca o sa ma intorc. An de an, pana o sa ma satur sau o sa ma mut acolo :). Cumva, in valtoarea vietii si a calatoriilor din ultima vreme, am uitat de micutul meu colt de rai din Scala Santa. Pana acum cateva zile cand, citind trilogia lui Peter Mayle despre Provence, mi-am dat seama ca mi-e un dor nebun de Toscana. Un dor care ma apasa in piept, care imi taie orice chef de munca, de distractie, de relaxare, ma urmareste peste tot si-mi aduce aminte ca lipseste ceva din viata mea.

Ok, mi-e dor, ajung acolo intr-un fel sau altul si mi-l domolesc. Dar, marea mea problema avea un singur nume: Bogdan. Dupa ce toamna trecuta mi-a dat unda verde sa rezerv bilete de avion cam cand ma taia pe mine capul si cheful de a pleca, s-a trezit cu un program bine pus la punct, chiar incarcat pe alocuri, din februarie pana in septembrie. Iesire dupa iesire, tara dupa tara, oras dupa oras. Undeva prin mai, exasperat ca nu apuca sa-si reintre bine in ritm la lucru ca e din nou in avion, l-a luat pe NU in brate si nu se mai desparte de el.

- Nu ti-ar placea sa mergem in Santorini, cateva zile?
- Ba da, dar nu acum.
- Uite, am gasit o super-oferta last minute.
- La anu!

Cam asa sunau conversatiile noastre cand mai dadeam peste oferte de nerefuzat pentru destinatii pe care le vanam de mult timp. Asa ca ce sa-i mai zic de Toscana unde nu vroiam sa stau doar un weekend?

Totusi, intr-o seara tarzie, cand ne gaseam amandoi pe canapeaua noastra cafenie si pufoasa, l-am privit cu ochii mari si plini de speranta si i-am pus intrebarea de 1000 de puncte: "Cum ar fi sa ne petrecem Craciunul in Toscana?".  Plus irezistibilul blink, blink.

S-a uitat la mine, dupa care si-a intors atentia catre ecranul laptopului si a reinceput sa tasteze. Tacerea poate sa insemne multe, iar printre ele si "Ma preocupa altele, ma fac ca te aud ca sa nu te superi, dar doar nu crezi ca te ascult pe bune?!". Asa ca nu m-am lasat descurajata si am inceput sa-i povestesc cum ar arata Craciunul nostru italian style.

 

"O sa luam micul dejun pe tarasa vilutei si o sa cumparam prosciutto si vin din Vetulonia. Si o sa poti sa gatesti ce vrei tu, si o sa mergem la mare, si o sa ne plimbam prin toata zona. Si o sa le aducem ceva din Romania, asa cum vroiam. Si o sa putem sa vorbim de data asta cu ei. Pana atunci terminam meditatiile de italiana cu Ioana. Nu-i asa ca ar fi frumoos?"

Si ce-mi aud urechile?

- Suna bine.

Suna bine? A zis ca suna bine? Doua secunde mai tarziu eram calare pe wizzair.com cautand bilete de avion pana nu se razgandeste. Erau cam scumpe, dar, hei! Mai sunt patru luni in care sigur se vor schimba preturile si mult mai sus n-au cum sa ajunga.

De joi, cand s-a intamplat minunea, si pana astazi am avut timp berechet sa-mi fac planul: o sa mergem mai intai cateva zile la Cinque Terre, dupa care o sa vizitam piata de Craciun din Lucca si mai apoi o sa coboram spre Vetulonia unde vom avea parte de cateva zile minunate, condimentate cu discutii in italiana cu gazdele noastre extrem de prietenoase si mancarea delicioasa pregatita de Fosco si familia sa.

 

Sunt peste masura de incantata si pentru prima data ever astept cu nerabdare iarna. Ce daca o sa fie frig si urat afara? Ce daca o sa bata vantul si ninsoarea o sa se transforme in mocirla? La sfarsitul lui decembrie o sa fiu exact unde imi doresc sa fiu, iar restul sunt amanunte :) So, Vetulonia, here we coooome!

PS Stiu ca Alexandra si Ioana o sa ma ciufuleasca bine pentru ca in loc sa citeasca despre Dalkey si imprejurimile Dublinului citesc asta, dar zau, fetelor, ma asezam in fata calculatorului, reciteam cele doua paragrafe scrise despre vizita la Dalkey si-mi veneau in minte doar imagini din Toscana. Da saptamana viitoare o sa scriu, pe cuvant! :)

url FROM i: http://www.viajoa.ro/destinatii/europa/italia/toscana/negocieri-familie-craciunul-toscana
rssfeed_id: 7300
titlu: Fantanile magice de la Montjuic
descriere: 

A mi me encanta Espana!!!! Si imi place Barcelona muuult de tot! Si sunt fascinata de fantanile magice de la Montjuic  sau The Magic Fountains of Montjuic! Daca ma intrebati ce nu ar trebui sa pierdeti cind vizitati Barcelona cu siguranta le-as mentiona.

Vara, ele se pot vedea de joi pana duminica, in mai multe reprezentatii, incepand cu ora 21:00.

Ce e fantastic? Sunt free of charge adica nu platesti nimic pentru spectacolul acesta minunat.

Se ajunge foarte usor, cu metroul, coborand la statia Placa Espanya (liniile Rosie sau Verde). Zona in sine se numeste Plaza de Espagna, iar putin mai sus se afla superbul muzeu MNAC (Muzeul National de Arta Catalunya).

Ziua am vizitat MNAC, dar din pacate doar citeva ore pentru ca se inchidea. Este un muzeu pe gustul meu, iar zona din jurul lui este numai buna pentru o plimbare.

Seara am revenit in aceeasi zona, cu mai bine de 40 de minute inainte, sa prind un loc bun (obicei romanesc cred ca e asta cu prinsul de locuri :) ). Sunt mai multe zone de unde poti sa vezi spectacolul, eu am stat destul de aproape de fantana, dar cred ca de sus se vede mai bine.

Spectacolul tine 30 de minute, dupa care se face o pauza si apoi reincepe. Fascinata de ele am stat la trei spectacole succesive si doar ora tarzie pentru mine m-a facut sa plec spre hotel. De fapt ora respectiva 10:30-11:00 pm este una absolut normala pentru spanioli, dar nu si pentru mine.

Spectacolul nu este numai vizual ci este si o incantare pentru auz. Fiecare miscare a apei este insotita de melodii usor de recunoscut, multe dintre ele facand parte din coloanele sonore ale unor filme celebre. Daca aveti camera de filmat la voi nu trebuie sa ratati momentul.

Mai trebuie mentionat ca sunt destul de multi hoti pe acolo, asa ca sa aveti grija cu obiectele personale.

Pentru mine, locul acesta este in Top 5 "Must See" in Barcelona, asa ca sper ca si voua o sa va placa. Atunci cand o sa revin in Barcelona (si cu siguranta se va intampla acest lucru), the Magic Fountains vor avea un spectator fidel - eu. :)

Hasta pronto Barcelona!

url FROM i: http://www.viajoa.ro/destinatii/europa/spania/barcelona/fantanile-magice-de-la-montjuic
rssfeed_id: 7300
titlu: Canada ogarului cenusiu
descriere: 

In  Romania, inainte de a pleca din tara, visam sa traiesc undeva intr-o tara libera. Departe de Europa, nu in India, nu in Australia (sau poate...?), nu Franta etc. Dar aveam informatii de care eram atat de sigur ca m-as fi batut cu oricine m-ar fi contrazis! Si cum eram obisnuit sa traiesc in Romania, eram si foarte orgolios, cum ca doar eu si numai eu am dreptate! Si asa ca mine toti din jurul meu! Ce stiam de prin presa, de pe la prieteni si de prin carti, cum ca in Canda umbla cainii cu covrigii in coada.

Si iata-ma intr-o zi dus. N-am ajuns in "tara fagaduintei", nici in vecina ei SUA, ci in amarata de Republica "Bananiera" Dominicana! Hm!

Aici m-am stabilit intr-o zona rezidentiala si turistica, Sosua, unde am venit la masa pusa. Liviu, o ruda mai indepartata de mea, roman care traise mai prin toata lumea si se stabilise cu doi ani inainte de venirea mea in Sosua, Republica Dominicana, ma astepta. Avea un local inchiriat acolo si mi-a propus o afacere!

Am avut puzderie de clienti canadieni, turisti sau rezidenti in aceasta tara.

Cand auzeam de cutare ca e canadian, ma lua cu fiori, transpiram si nu stiam cum sa fiu mai lingusitor si mai pupacios in c... cu natia asta, care intr-adevar este una foarte decenta!

Pur si simplu informatiile pe care le-am acumulat in Romania din surse, ziceam eu atunci, foarte vrednice de bagat in seama, mi-au format o religie, o obsesie de perfectiune si de obedienta fara limite la tot ce este si provine din acel colt de nord al continentului american!

De-a lungul timpului am cunoscut o infinitate de canadieni si acum traiesc de cativa ani numai intre canadienii din Republica Dominicana. Dar ce am auzit eu de la canadieni nu semana deloc cu ce am studiat eu, chipurile, despre Canada pe vremea cand eram in Romania. Iar cei care mi-au zugravit atunci lucruri despre Canada, azi nu-mi mai raspund la mailuri sau ma neglijeaza pe mess, Facebook sau skaype!

Ori  schimba subiectul cand le spun ca am peste 10 prieteni canadieni si ca zilnic in comunitate apare cate un canadian. Vor sa se protejeze in fata bombardamentelor mele prin care le-as aminti cat de mincinosi erau atunci cand se pozau cu atata mandrie sub un stresant si obositor zgarie nori de prin Toronto. (Si eu am cunoscut mamutii astia in Buenos Aires)

Canada pentru canadieni, din punct de vedere al climei, al stilului rigid de viata si al regulilor impuse in societate este un loc pe care in Biblie l-ai gasi descris ca  "plansul si scrasnirea dintilor". Li s-a urat complet de ceea ce exista in aceasta tara! Si este o tara minunata, cu foarte multe posibilitati, dar cu si mai multe multe frustrari si off-uri, dupa cum sustin ei insisi, canadienii!

Rebeca, o functionara a unei banci din Quebec, care se afla aici in vacanta cu fiica ei, de 6 ani, mi-a spus acum trei zile ca mai are de stat aici 18 zile si ca nu stie ce sa faca, nu mai vrea sa mearga inapoi, insa se gandeste la fiica sa care e foarte atasata de tatal ei de care Rebeca s-a despartit. Se va intoarce pentru ea, dar va plange mult la reintoarcerea in Quebec. Si ca si Rebeca intalnesti multi canadieni prin zona! Insa nu oricine isi permite sa locuiasca aici! Asta, insa, e o alta poveste pe care o voi scrie altadata!

Ieri a venit o romanca stabilita de doi in Canada, Ioana, originara din Deva, care mi-a descris Canada printr-un singur cuvant: URATA! Nu ca tara ar fi urata, ci viata de acolo! A mai adaugat apoi ca este o inselatorie a trai pe acele meleaguri!

Asa am simtit si eu dupa cate mi-au povestit canadienii in decursul celor aproape 8 ani, de cand ma perind printre ei! Viata insa nu e usoara nicaieri! Cu toate astea am constatat ca de multe ori, orbiti de o mentalitate si de o cultura care ne face metafizici, cum ar zice Borges, staruim in erori ani si ani de zile, trudim, ne vindem tot si ne ducem intr-un loc aiurea doar pentru a descoperi ca acolo e... Ce...? Romulus Rusan desigur, ar numi-o : Canada ogarului cenusiu!

url FROM i: http://www.viajoa.ro/destinatii/america-de-nord/canada-ogarului-cenusiu
rssfeed_id: 7300
titlu: Mallorca – preturi, inchirieri si alte informatii utile
descriere: 

Meteo

Nu inteleg de ce toata lumea imi ura „Vreme buna!”- normal ca avea sa fie buna!  Insulele Baleare sunt in Mediterana, mai la sud de Barcelona si aici ai impresia ca daca ploua ori e tragedie, ori e mare sarbatoare. La sfarsit de mai este plin sezon estival: vreme buna de plaja, apa un pic rece – dar te obisnuiesti repede cu ea, atmosfera de prin iulie.

Timp de 6 zile am avut cer senin si temperaturi de peste 25 grade. Intr-o zi am avut parte de un cer noros sau partial noros, dar tot cald era si tot puteai sa faci plaja. Seara, un pic de racoare dar nimic ce nu poate fi rezolvat cu un pulover. 

Limbi vorbite

Germana. Spaniola. Germana. Engleza. 

Va spuneam ca aveam niste dubii in legatura cu limba in care aveam sa ma descurc cel mai bine in Mallorca, eu necunoscand spaniola. Am pornit la drum cu prejudecata ca spaniolii nu o prea au cu engleza, gandindu-ma ca daca ei vorbesc un subdialect al catalanei, e posibil sa fie oameni mandri de limba lor si indaratnici la a invata altele noi. Ganduri inutile si griji facute degeaba.

La hotel  personalul o rupea bine pe germana – explicatiile date turistilor erau ample. La fel si ofertele: in dreapta in germana, in stanga in spaniola. Sau doar in germana, motiv pentru care am crezut ca exista o bautura locala, numita „angebot”, pe care daca o cumparai la litru dadeai doar 6 euro. De fapt “angebot” inseamna “oferta” si anuntul se referea la sangria. (Partea buna e ca cineva s-a distrat intens cu faza asta tot restul sejurului – „Hai sa mai luam niste angebot!”) Cu engleza se descurcau; nici prea prea, nici foarte foarte dar se faceau intelesi si noi capatam informatiile pe care le doream. La fel si in alte parti ale insulei, daca nu mergea faza cu „Dos, por favor, gracias!”.

Totusi, o sa insist pe germana. : ) Din multe puncte de vedere Mallorca mi-a lasat impresia ca este o fosta colonie germana. Sau un loc aflat la granita dintre Germania si Spania. Am vazut firme de magazin in germana, oferte doar in germana, reclame din vitrina unor banci in germana. Am descoperit localuri pline de nemti, unde numele localului este in germana, informatiile si meniul in germana, personalul este neamt si investitorul probabil ca la fel.  Noaptea sunt sanse destul de mari sa fii abordat mai intai in germana si apoi in engleza. La 70 de euro biletul Berlin – Mallorca, sunt curioasa cate escapade de weekend per vara fac nemtii in Baleare.

Mancare

Am avut pensiune completa la hotel dar mancarea, desi era bufet suedez, ne-a incantat prea putin. Sa spunem doar ca nu era genul de mancare dupa care sa spui „Bai, parca mi-as mai pune o portie, daca ar mai fi loc.” Pranzurile, de regula, au fost luate in alte parti, si unele cine la fel. Cum erau preturile? Pizza  8 euro, supa 6 euro, felul doi (ceva carne si ceva cartofi si ceva salata pe aceeasi farfurie) 10-12 euro. Kebap, sandvisuri 3,5 euro. Sandvis cu wurst lung de 50 cm, 3 euro.

Nu se cuvenea sa plecam fara sa incercam si ceva local. In Valdemossa am comandat sobrasada, o specitate locala ce are aspectul unui carnat la exterior si cel al unui pate la interior. Mi-a venit o farfurie pe care erau niste feliute de paine prajita, acoperite cu ceva gen pate peste care s-a pus niste miere. Da, in meniu era trecut „sobrasada cu miere”. Am mancat un fel de pate din carne de porc cu miere pe deasupra si tot ce pot sa spun dupa aceasta experienta culinara era ca aveam un gust ciudat – nici bun, nici rau ci pur si simplu greu de incadrat. Lui Vali in schimb i-a placut.

Ensaimada  este un tip local de placinta, care arata ca o cochilie de melc turtita. Si e mare cat o pizza. Avand in vedere ca nu puteam sa luam miniensaimada, am luat una si buna de la duty free, in timp ce alergam ca sa prindem avionul si am savurat-o acasa, cu fetele mele. Avand in vedere ca mai intai le-am lasat sa manance si apoi le-am spus ca un element de compozitie e untura de porc, totul a fost bine. Au spus ca e „buna” sau ca „ e mult mai buna decat se asteptau”.

La capitolul sangria, presimt ca o sa-mi iau bataie, dar cea mai buna a fost bauta la petrecerea unui prietene, in Bucuresti. Atunci am facut cunostiinta cu ea, si stiti cum e, prima data nu se uita...Am baut sangria la hotel, unde un pahar era 1 euro si o carafa de 1 litru era la „angebot”  la 6 euro. Parerea mea sincera? Posirca. Multa gheata si fiecare sorbitura ma facea sa ma intreb „ce-o fi vazand lumea la ea?!” In ultima noapte, am intrat intr-un beerhouse nemtesc si am vazut litrul de sangria la 19 euro. Cam scump, dar am spus ca e ultima noapte si ca trebuie sa-i mai dau o sansa, poate poate imi schimb parerea. Am urmat si sfaturile unui prieten binevoitor, care a spus ca trebuie bauta cu paiul. Asadar, am baut sangria cu paiul lung de un metru (sau 0.7 m?) si da, nene, mult mai buna ca aia de la hotel, caci se simtea vinul, care domina sucul de fructe. Totusi, aia de la petrecere ramane pe locul intai. 

Nightlife

Raspunsul este „da”. Exista. Am apucat sa vedem un preview in ultima noapte. Iesi din hotel, te plimbi pe promenada si tot ce trebuie sa faci e sa vezi unde lumea este mai multa si de unde se aude galagia. Exista beerhouse si beergarden (niste concepte nemtesti implementate pe insula iubitoare de nemti) si acolo se petrece o parte din distractie. Alta parte, poate aia mai semnificativa, este in cluburi. Exista si oferte: platesti intrarea 15 euro, iei doua longdrinks gratis si daca rezisti pana la 3 noaptea, vezi si spectacolul incendiar cu tipe. Buna oferta, dar stat si baut pana la trei noapte si apoi trezit pentru a prinde avionul parca nu e recomandabil, mai ales pentru noi, niste neprofesionisti in cascadorii din astea.

Masina de  inchiriat

Inainte de aceasta excursie, nu stiam nimic despre inchiriatul masinilor. Informatiile vagi care imi trecusera ca vantul pe la ureche mi-au inradacinat credinta ca a inchiria o masina e o chestie complicata si costisitoare si mai degraba iti bagi sarma in nas iei trenul sau faci autostopul decat sa te legi la cap cu asa ceva. Daaar iata-ma in posesia unui sejur de 7 zile intr-o insula cu diametru de circa 60 km si cu posibilitatea de a o strabate in lung si-n lat, si de-a-i cotrobai prin cotloane. Ce-i de facut? Inchiriem o masina! Gandindu-ma la Alexandra si la aventurile ei, am zis sa-mi fac temele de acasa (si bugetul) si sa vad ce si cat imi trebuie pentru una bucata masina.

Si am aflat ca aveam nevoie de:

  • Act de identitate
  • Permis de condus international (ala de Romania e foarte bun, lumea iubeste caracterele latine, spre deosebire de alea chirilice)
  • Min 3- 4 ani experienta de condus (a se citi „de la data la care a fost luat permisul”)
  • Bani pentru depozit (o suma destul de frumusica, in principiu cateva sute de euro care raman blocati pe parcursul calatoriei)

Au urmat cateva seri in care mai multi neuroni de-ai mei au cazut in pat rapusi de oboseala si stres. Pe siteurile marilor firme de inchiriat (Europcar, Sixt etc.) dar si micilor firme locale am gasit masini micute si dragute (Ford Fiesta, de ex) la preturi incepand de la 58 de euro pentru 4 zile. Deci sub 20 de euro pe zi. Aveam sofer cu experienta necesara dar nu aveam carte de credit, ci doar de debit. Unde mai pui ca era si Visa Electron si majoritatea accepta Visa, dar nu si pe fratele mai mic (discriminare?). Nu intelegeam daca „cartea de debit” intra sub umbrela „carte de credit”, dar nu as fi vrut sa fac rezervarea pe net si apoi sa am suprize neplacute la fata locului. Unde mai pui faptul ca multe site-uri ma lasau sa inchiriez o masina de abia din 18 august, adica abia peste 3 luni. Prima concluzie trasa: avem nevoie de carte de credit. Una personala, caci daca o luam cu imprumut si cu acord explicit pe cea a unei rude, ajungem sa facem live blogging din puscaria din Mallorca. A doua concluzie trasa: daca vrei sa inchiriezi masina de pe net, ar fi bine sa faci asta cu minim 3 luni inainte. Daca vrei pe ultima suta de metri e mai greu.

Am apelat si la o agentie de turism, care ne putea pune la dispozitie un Volkswagen Golf la 170 euro pentru 4 zile. Ei se ocupau de depozit, noi trebuia sa le platim lor masina si atat  in principiu. Dupa niste sapaturi, am aflat ca la fata locului trebuie sa aratam totusi cartea de credit, chiar daca depozitul e acoperit si masina platita. [Mi se sopteste in casca ca in Sicilia nu te intreaba nimeni de carte de credit daca ai apelat la procedura de mai sus.]

Am sunat la hotel si cei de acolo ne-au asigurat (intr-o engleza in care cuvintele erau un pic cautate) ca putem inchiria masina fara probleme, cu carte de debit. Am zis ca asta e, mergem pe varianta asta si Dumnezeu cu mila! Daca nu se poate, luam un scuter! Daca nici asta nu se poate, o sa ne folosim de autobuze si tren.

Surpriza placuta a venit pe aeroportul din Mallorca, cand ne-am dus  sa ne interesam la oficiile de inchiriat masini. Vali a avut noroc cu Europcar, unde a aflat ca poate folosi cartea de debit si ca nu e nici o problema daca e Visa Electron. Cand se incheie contractul, se extrage de pe card 150 de euro garantie, care vor fi returnati in momentu in care masina va fi adusa. : )

Nu am inchiriat masina in acel moment fiindca nu aveam nevoie de ea. O zi era dedicata mersului la Soller si acolo ajungeam cu trenul asa ca pe loc repaos.

La hotel am aflat alte vesti bune. O masina inchiriata pentru 3 zile costa 30 de euro pe zi. Nu este nevoie de depozit. : D Victorieeeeeeeeeeeeeeeeee!

In ziua Z, inchirierea chiar a decurs usor. S-a prezentat carnetul de sofer si cartea de identitate, s-a completat un contract, am capatat una bucata masina Seat Ibiza cu asigurare cvasicompleta inclusa (cica acoperea tot mai putin spartul geamurilor si amenzile). S-a platit combustibiul deja existent in rezervor (a opta parte din capacitate), adica vreo 15 euro,  si gata. Am vrut sa ma bag sofer aditional dar mi s-a spus ca la anul meu de experienta, daca ma urc la volan, asigurarea devina nula. Asa ca mi-am atarnat pofta in cui. Dar Vali a fost (este si va fi) un sofer bun, chiar daca pe autostrada a descoperit ca masina are cruise control si ca a tinut sa-mi demonstreze asta luand picioarele de pe pedale si mainile de pe volan.....

Litrul de benzina era pe undeva intre 1,3 si 1,6 euro. In prima zi am calculat ca am facut cam 170 de km, dar pentru celelalte zile mi-a fost lene. Ideea e ca pentru 3 zile am dat pe benzina cam 50 de euro. Cheltuieli totale cu masina: 157 euro.

Drumuri / strazi / limite de viteza  

Secundare, principale, o semiautostrada (se numeste “double carriage way”  si in apropierea oraselor are sensuri giratorii ) si vreo doua autostrazi. Bine intretinute, bine semnalizate. Fiecare drum are o denumire (MA- 2010, de ex)  si cu acest mic detaliu te poti orienta foarte usor pe harta.

Limitele de viteza sunt urmatoarele

- drumuri secundare 80 km /h

- drumuri principale 90 km/h

- semiautostrada: 100 km /h

- autostrada: 110 km /h

Da, sunt un pic mai mici decat ale noastre si mult mai mici ca ale nemtilor. Intrebarea ce se naste e urmatoarea: cum faci trecerea de la un Autobahn unde nu ai practic limita de viteza la o autostrada cu sensuri giratorii din cand in cand, unde nu ai voie sa depasesti 100 km/h? Trebuie sa fie o adevarata proba pentru psihic si pentru mancarimea din talpa.

Recomandare: incercati-le pe toate! Luati rute ocolitoare si apucati pe drumuri secundare. Peisajul mallorcan va va incanta! 

Biciclete si cicloturism

Mallorca este bike friendly. De fapt, este mai mult de atat. Este locul unde se antreneaza profesionistii.  In Sierra de la Tramuntana am intalnit un numar egal de masini si de cicisti. Va mai amintiti de drumul catre Sa Calobra? Ei bine, sunt biciclisti care se aventureaza pe acel drum. Pe toate serpentinele pe care am fost am intalnit ciclisti echipati, si unii pareau sa aiba vreo 50 – 60 de ani daca te uitai la fata si la piele, ca in rest numai varsta a treia nu le-ai fi dat. Daca ar fi avut si numere pe echipament, situatia ar fi fost clara. Dar cum nu aveau asa ceva, ori erau profesionisti care se antrenau, ori erau amatori care vroiau sa treaca la nivelul urmator. 

Palma de Mallorca e impanzita de piste de biciclete si la fel si salbele de statiuni care o prelungesc la stanga si la dreapta. Noi am folosit pista Arenal - Palma si putem spune ca datorita modului in care a fost gandita, nu ne-am plictisit deloc. : )

Daca in munti oamenii erau imbracati ca la Turul Frantei, in orase se schimba tipul de ciclist: imbracat cazual (sau pe jumatate dezbracat, cu tatuajele la vedere)  cu o mana pe ghidon si cu lesa ce tine cainele in cealalta.

In plus, pentru categoria intermediar plus – avansat, exista trasee pe bicicleta care strabat insula. Inca de la inceput iti sunt spusi kilometrii, ca sa stii exact la ce te aventurezi si cate pastile de aspirina trebuie sa iei inainte ca sa nu te doara picioarele dupa. Unele trasee sunt zonale, ca sa pleci de aici si sa te intorci tot aci. Spre exemplu  - va rog sa luati o harta a Mallorcai aproape – traseul nr 10, care porneste din Andratx, se indreapta spre Port d’Andratx , apoi ajunge la Cap de Sa Mola, de unde se intoarce si ia o ruta ocolitoare inapoi spre Andratx, trecand prin Paguera si es Capdella. In total doar 35 de km, adica o nimica toata. : P Noi am facut Arenal – Palma – Castell Bellver – Arenal si asta a fost vreo 37 de km, deci floare la ureche. Un traseu mai dificil  dar si mai spectaculos ar fi cel care porneste din Port de Pollenca (din nord- estul insulei), taie insula pe din doua, trecand prin Selva, Inca, Algaida, Llucmajor si ajunge intr-un oras din sud, in Campos. In 86 de km strabati insula, vezi mai multe orasele si ajungi sa cunosti o Mallorca mai ascunsa turistilor – sa fim seriosi, nu toti cei care vin au chef de aventuri pe bicicleta pe drumuri secundare.

Cireasa de pe tort este ca exista o pista speciala pentru biciclete si pe semiautostrada, care este separata de carosabil printr-o fasie lata de iarba si de un gard inalt din sarma.

Nu stiu daca v-am facut voua pofta, dar mie mi-e foame... Si in acest moment, cand scriu aceste randuri, afara ploua zdravan si mi-a distrus orice speranta de a face cativa km prin capitala.

Trasee si obiective de vazut pe trasee aici.

Excursii de-a gata

La iesirea din aeroport am fost asteptati de cei de la Viajes Kontiki. Ei ne-au repartizat intr-un autobuz si inainte de a ne lasa la hotel ne-au dat un „pachetel cu bunatati”: pliant cu excursii optionale, numele autobuzelor care ne duceau in Palma, telefonul doctorului pentru urgente si telefonul unei domnisoare care ne putea oferi asistenta turistica daca am fi avut nevoie. Noi nu am avut nevoie dar, daca nu vreti sa inchiriati masina, iata ce fel de excursii se organizeaza si cam cat costa.

1. Cuevas del Drach - Portocristo (cu oprire la Montuiri, unde se viziteaza o fabrica de perle artificiale si in Portocristo) - 43 euro/pers

2. Excursie in nord-estul insulei, la Capul Formentor. Se viziteaza plaja Formentor, se urca pana la Far, se viziteaza Portul Pollenca si Alcudia - 35 euro/pers

3. Turul insulei - autocar pana la Sa Calobra, semicroaziera de o ora pana in Port de Soller, tramvai pana in Soller si apoi tren pana in Mallorca - 55 euro/pers

4. Valdemossa (mic orasel de munte, pitoresc zic ei, turistic zic eu) - 29.50 euro/pers.

5. Palma de Mallorca (vizitarea orasului; este alocata jumatate de zi) - 25.50 euro/pers

6. Dia de mar - o croaziera de o zi, cu pranz inclus. Perioada mai-iunie: 48 euro/pers. Perioada iulie – august: 58 euro/pers

croaziera cu pranz inclus

7. Catamaranul magic: cateva ore de navigat si pranz inclus  - 56 euro/pers (pe alte pliante am vazut si preturi de 49 de euro /pers)

8. Aquarium – adult 20.50 euro/pers , copil 16 euro

9. Parc distractii (aquapark): adult 24 euro. copil 16 euro

10. Marineland – adult 29 euro/pers, copil 21 euro

Alte insule

Daca Mallorca e prea mica pentru tine, atunci sa stii ca mai sunt alte trei insule in Arhipelangul Balealelor: Menorca, Ibiza, Formentera.

Menorca e sora mai mica a Mallorcai, care se vede foarte bine de la Cap Formentor. Ca sa ajungi pe ea cel mai scurt drum ar fi din Port de Pollenca sau din Alcudia. Pretul pentru ferryboat, doar o persoana, dus, incepe de la 32.50 euro. Pleci la 9 dimineata din Alcudia, la 10 esti in Menorca, la 22.00 pleci din Menorca si la 23.00 ajungi glorios acasa (aproape acasa).

Ibiza este paradisul petrecaretilor si al englezilor. Muzica tehno, house, trance+ bautura+ caldura+ costume de baie .... v-ati prins voi. Daca vreti sa vizitati insula o zi – plecare dis de dimineata intoarcere seara – si va luati biletul prin Viajes Kontiki, pretul este de 62 euro/pers. Daca va aranjati altceva, mai bine va uitati la orarul feriboaturilor aici sau aici.

Formentera este un fel de mica Cenusareasa, care este promovata ca destinatie de vacanta pentru spanioli si ceilalti insulari. Vrei plaje mai misto ca-n Mallorca? Vrei sa faci plaja nud? Vino aici. 

Aveti alte intrebari sau curiozitati? Scrieti-le intr-un comentariu si o sa va raspund cat pot de bine si de exact. :)

Calatoria ne-a fost oferita de paravion.ro. Daca vreti sa mergeti si voi in Mallorca, gasiti oferte incepand de la 352 euro/persoana.

url FROM i: http://www.viajoa.ro/jurnale-de-calatorie/mallorca-%E2%80%93-preturi-inchirieri-si-alte-informatii-utile
rssfeed_id: 7300
titlu: Cateva plaje din Europa
descriere: 

E bine totusi sa stii la ce sa te astepti, daca vacanta inseamna mai ales stat la/pe plaja.

Antalya (Turcia)


by winterswan

Plaja mica, ingusta, pietroasa.

De fapt, plaja e formata din cataroaie. Recomandata calduros fanilor reflexoterapiei. Pentru ceilalti, nu va uitati acasa papucii.

Apa este foarte sarata si se adanceste foarte repede – la doi metri de mal are in jur de un metru si jumatate adancime. In rest, un albastru inchis la culoare si limpede.

Peisajul din zona: tarm inalt, chiar stancos, daca te duci inspre vest.

Potos, Thassos (Grecia)


by wallygrom

Plaje mici, nisipoase.  Regula e: golful si plaja in forma de semiluna. Nisip fin, scoici putine, de gasit doar la malul marii. Apa un pic sarata, foarte limpede, care se adanceste treptat.

Plajele alterneaza cu un tarm stancos, cu stanci pravalite in mare.

Un loc foarte bun pentru vacante cu familia.  Atentie la aricii de mare daca vreti sa faceti o baie prin locuri neconventionale. 

Nei Pori  (Grecia)

E un fel de plaja Mamaia, dar mult mai buna. Este lata, lunga, are nisip fin, curat, fara scoici sau pietricele si din loc in loc sunt umbrelute si sezlonguri.

Marea este albastru deschis, foarte limpede si, la fel ca in Mamaia, trebuie sa te indepartezi mult de mal ca sa se adanceasca.

Leptokaria  (Grecia)


by Jaime Pérez

Un fel de sora mai mica a plajei din Nei Pori. Mai putin intinsa, mai putin lata, dar ai loc sa-ti pui cearceaful si sa nu te simti inghesuit.

Plaja are si pietricele, pe ici pe colo. Pietricele, nu pietre.

Apa se adanceste treptat, dar nu brusc.

Partea proasta e ca la cativa km departare se afla Masivul Olimp. Este “proasta” daca ai venit aici strict pentru plaja si nu pentru explorat, catarat, batut carari de munte, deoarece s-ar putea sa ai parte de nori si de ploaie mai mult ca in alte parti.

Giulianova (Italia)

Plaja din Giulianova e alta plaja tip “Mamaia”. E foarte lata si foarte lunga.

Nisip fin, fara pietricele, dar cu scoici in apropierea malului.

Apa este albastru inchis, limpede. Se adanceste treptat.

Sunt multe zone cu umbrele si sezlonguri dar exista si locuri mai intime, in care poti sa iti pui prosopul fara sa te simti baricadat.

Pineto (Italia)

Alta plaja lunga – are vreo zece km lungime  - dar destul de ingusta. Este una din cele mai frumoase plaje din regiunea Abruzzo si timp de patru ani a avut distinctia “Steagul  Albastru”.

Nisip fin, de care nu poti sa te bucuri din cauza ca este acoperit in mare parte de sezlonguri.

Apa este albastra, limpede.

Fasia de plaja este strajuita de o padure de pini pe circa un kilometru – de aici se trage numele localitatii si al plajei.

Playa de Palma (Spania)

Contrar denumirii, nu se afla in Palma, ci langa, la vreo 2 km. Este o plaja lunga de vreo cinci kilometri, ce urmareste Golful Palmei.

Nisipul este fin, pietrele si scoicile absente. Spre capatul sudic se ingusteaza foarte mult, ajungand sa aiba in jur de zece  metri latime.

Apa este turcuaz-albastru inchis, foarte limpede, foarte sarata. Trebuie sa inaintezi destul de mult ca sa se adanceasca.

Voi ce plaje ati testat? Care e favorita si de ce?

url FROM i: http://www.viajoa.ro/destinatii/europa/cateva-plaje-din-europa
rssfeed_id: 7300
titlu: 5 locuri care merită văzute în Luxemburg (dincolo de Luxembourg City)
descriere: 

În caz că m-ați urmărit în articolul despre Luxemburg, vă sfătuiam să nu planificați mai mult de două zile în oraș. Și ce faceți în rest, că doar nu dați o grămadă de bani pe un bilet de avion ca să stați doar două zile, nu? Vestea bună e că Luxemburgul, așa mic cum e, are totuși și altceva de oferit decât capitala, hai să vedem câteva locuri.

1. Vianden, castelul medieval de care s-a îndrăgostit Victor Hugo

Viandenul e frumos, rău, și dacă nu vreți să mă credeți, măcar credeți-l pe Victor Hugo. Scriitorul a fost aici în 1862, 1865 și s-a întors în 1871, azi o mulțime dintre locurile de interes din oraș purtând numele lui. E ușor de imaginat ce i-a plăcut lui Hugo aici - ruinele unui castel cocoțate pe o stâncă, un târgușor de munte străbătut alene de un pârâu cu apă limpede, e genul de decor care pare să fi fost anume conceput cu scopul de a înflăcăra imagianția unui scriitor romantic.

Oricum, nu trebuie să fii scriitor romantic pentru a aprecia Viandenul, care, în momentul de față se mândrește cu cel mai bine amenajat castel din Luxemburg. Nu neapărat cel mai bine conservat - castelul s-a degradat progresiv de-a lungul istoriei și, cum spuneam, Victor Hugo l-a văzut mai mult în ruine. Ulterior a fost aproape distrus în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Din 1977 a început reconstrucția lui, iar ceea ce se vizitează acum datează de câteva zeci de ani. Totuși, temeliile sunt cele autentice, castelul a fost reconstruit pe vechile ziduri și după planul original pentru a deveni acum unul dintre cele mai frumoase monumente din această parte a Europei.

În fiecare august, la Vianden are loc un mini-festival medieval, iar septembrie e plin cu evenimente ocazionate de culesul nucilor, al merelor, al prunelor și cam ce mai crește pe aici. Dacă vreți să gustați dintr-un lichior de nuci, să vedeți

Important: O altă atracție turistică a orașului este plăcuța prin care suntem informați că, sătui de luptele nesfârșite dintre nobilii locali, niște tărani de secol XIII au luat drumul pribegiei și au emigrat fix în Transilvania noastră, dând naștere actualior sași. :)

2. Echternach, sau despre etimologia cuvântului “pitoresc”

Când ajungi în Echternach, primul gând care-ți vine în minte e că sigur cuvântul “pitoresc” a fost inventat anume pentru a-l descrie, cauți asemănări sonore între “Echternach” și “pitoresc”, dar parcă nu iese, și te împaci cu greu cu ideea că “pitoresc”, cuvântul și noțiunea, a avut o evoluție și o origine care nu a avut deloc legătură cu orășelul luxemburghez.

O piațetă medievală, o clădire cu arcade în formă de ogive, o bazilică romanică, o abație benedictină, cu grădini și oranjerie, și un splendid parc municipal cu pavilion rococo. Iată Echternach-ul în variantă concentrată. Nu o să vă aglomerez cu mai multe informații ci o să las pozele să-și facă datoria.


by David Edgar


by ernohannink


by dpc47

Inedit: în Echternach are loc, în fiecare an, în prima marți după Rusalii, procesiunea dansantă în cinstea sfântului Willibrord, o tradiție religioasă care recent a fost înscrisă în lista UNESCO a patrimoniului intangibil al umanității. Mai multe detalii pe wikipedia.

3. Valea celor șapte castele

Dacă Victor Hugo ar vizita azi Vianden-ul, probabil ar rămâne dezamăgit. Nu, nu din cauză că Viandenul nu arată bine, dimpotrivă, ci pentru că arată prea bine, prea reconstruit, frumos amenajat și de poveste. Or se știe că scriitorii romantici preferau ruinele. Dar Vianden nu e singurul castel din Ducat, așa că un eventual Victor Hugo contemporan ar găsi și ceva pe placul lui - Valea Celor Șapte Castele, care este, cred că ați ghicit, o vale cu castele, forturi și ruine. :)


by Wolfgang Staudt

Valea se întinde de la Mersch la Koerich pe o distanță de 24 km și există un traseu pe jos de 37 km. Cel mai bine e să începeți la Mersch spre Koerich, și nu în direcția opusă, pentru a păstra ceea ce e mai spectaculos la urmă. Fie că optați să parcurgeți traseul cu mașina sau pe jos, veți trece prin Mersch, Schoenfels, Hollemfels, Ansembourg, Septfontaines, ajungând în cele din urmă la Koerich. Majoritatea castelelor azi nu se vizitează în interior, dar curțile castelelor sau ruinele din exterior sunt numai bune de descoperit la pas.

4.  Clervaux, locul unde înveți despre om

Clervaux ar fi orășelul luxemburghez tipic, cu văi, dealuri, căsuțe cochete, abație, restaurant chinezesc și castel. La prima vedere, nimic special. Dar între pereții castelului din Clervaux se ascunde ceva în plus - expoziția “The Family of Man”. Unul dintre cele mai ambițioase proiecte ale fotografului american de origine luxemburgheză Edward Steichen, expoziția adună peste 500 de fotografii concentrate în jurul câtorva teme majore: nașterea, iubirea, moartea, războiul, pacea, bucuria, munca... E o monografie emoționantă a omului universal, văzută prin obiectivele a 273 de fotografi din perioada interbelică și imediat după al doilea război mondial. Nume mari, Henri Cartier-Bresson, Brassai, Ansel Adams, dar și necunoscuți, căci fotografiile au fost selectate din peste 2 milioane, trimise din toată lumea, criteriul fiind exclusiv valoarea artistică și umană.


By Kalense Kid

Expoziția a fost realizată pentru Museum of Modern Art din New York, unde a fost inaugurată în 1955, ulterior călătorind în muzee din toată lumea până să se decidă ca spațiu expozițional permanent castelul din Clervaux. Nu pot să spun decât da, da, da. Mergeți. Dar nu anul ăsta, expoziția e actualmente în renovare, dar se va redeschide din 2012.

5. Mica Elveție, chintesența Luxemburgului

Mica Elveție e numele regiunii Mullerthal, unde e situată mai vechea noastră cunoștință, Echternach. Dacă până acum v-am recomandat exclusiv localități, iată că am ceva în tolbă și pentru amatorii de hiking, trekking, biking și alte asemenea ocupații extravagante.


by Peggy B.

Mica Elveție e un decor natural perfect, dacă aveți norocul să prindeți vremea aia perfectă. Atracțiile turistice ale regiunii sunt poteci prin pădure, poienițe, cascade, canioane, grote, și ocazionalul restaurant chinezesc, dacă intrați prin vreun oraș. :)

Dormiți în Echternach.

Cum se ajunge în fiecare din locurile despre care am povestit? Cu mașina închiriată. Transportul public e de multe ori prea complicat și prea lung, așa că eu propun să-l scoateți total din ecuație.

url FROM i: http://www.viajoa.ro/destinatii/europa/luxemburg/5-locuri-care-merit%C4%83-v%C4%83zute-%C3%AEn-luxemburg-dincolo-de-luxembourg-city
rssfeed_id: 7300
titlu: Cateva plaje din Europa
descriere: 

E bine totusi sa stii la ce sa te astepti, daca vacanta inseamna mai ales stat la/pe plaja.

Antalya (Turcia)


by winterswan

Plaja mica, ingusta, pietroasa.

De fapt, plaja e formata din cataroaie. Recomandata calduros fanilor reflexoterapiei. Pentru ceilalti, nu va uitati acasa papucii.

Apa este foarte sarata si se adanceste foarte repede – la doi metri de mal are in jur de un metru si jumatate adancime. In rest, un albastru inchis la culoare si limpede.

Peisajul din zona: tarm inalt, chiar stancos, daca te duci inspre vest.

Potos, Thassos (Grecia)


by wallygrom

Plaje mici, nisipoase.  Regula e: golful si plaja in forma de semiluna. Nisip fin, scoici putine, de gasit doar la malul marii. Apa un pic sarata, foarte limpede, care se adanceste treptat.

Plajele alterneaza cu un tarm stancos, cu stanci pravalite in mare.

Un loc foarte bun pentru vacante cu familia.  Atentie la aricii de mare daca vreti sa faceti o baie prin locuri neconventionale. 

Nei Pori  (Grecia)

E un fel de plaja Mamaia, dar mult mai buna. Este lata, lunga, are nisip fin, curat, fara scoici sau pietricele si din loc in loc sunt umbrelute si sezlonguri.

Marea este albastru deschis, foarte limpede si, la fel ca in Mamaia, trebuie sa te indepartezi mult de mal ca sa se adanceasca.

Leptokaria  (Grecia)


by Jaime Pérez

Un fel de sora mai mica a plajei din Nei Pori. Mai putin intinsa, mai putin lata, dar ai loc sa-ti pui cearceaful si sa nu te simti inghesuit.

Plaja are si pietricele, pe ici pe colo. Pietricele, nu pietre.

Apa se adanceste treptat, dar nu brusc.

Partea proasta e ca la cativa km departare se afla Masivul Olimp. Este “proasta” daca ai venit aici strict pentru plaja si nu pentru explorat, catarat, batut carari de munte, deoarece s-ar putea sa ai parte de nori si de ploaie mai mult ca in alte parti.

Giulianova (Italia)

Plaja din Giulianova e alta plaja tip “Mamaia”. E foarte lata si foarte lunga.

Nisip fin, fara pietricele, dar cu scoici in apropierea malului.

Apa este albastru inchis, limpede. Se adanceste treptat.

Sunt multe zone cu umbrele si sezlonguri dar exista si locuri mai intime, in care poti sa iti pui prosopul fara sa te simti baricadat.

Pineto (Italia)

Alta plaja lunga – are vreo zece km lungime  - dar destul de ingusta. Este una din cele mai frumoase plaje din regiunea Abruzzo si timp de patru ani a avut distinctia “Steagul  Albastru”.

Nisip fin, de care nu poti sa te bucuri din cauza ca este acoperit in mare parte de sezlonguri.

Apa este albastra, limpede.

Fasia de plaja este strajuita de o padure de pini pe circa un kilometru – de aici se trage numele localitatii si al plajei.

Playa de Palma (Spania)

Contrar denumirii, nu se afla in Palma, ci langa, la vreo 2 km. Este o plaja lunga de vreo cinci kilometri, ce urmareste Golful Palmei.

Nisipul este fin, pietrele si scoicile absente. Spre capatul sudic se ingusteaza foarte mult, ajungand sa aiba in jur de zece  metri latime.

Apa este turcuaz-albastru inchis, foarte limpede, foarte sarata. Trebuie sa inaintezi destul de mult ca sa se adanceasca.

Voi ce plaje ati testat? Care e favorita si de ce?

url FROM i: http://feedproxy.google.com/~r/Viajoa/~3/des1ktG6Ysw/cateva-plaje-din-europa
rssfeed_id: 7300
titlu: 5 locuri care merită văzute în Luxemburg (dincolo de Luxembourg City)
descriere: 

În caz că m-ați urmărit în articolul despre Luxemburg, vă sfătuiam să nu planificați mai mult de două zile în oraș. Și ce faceți în rest, că doar nu dați o grămadă de bani pe un bilet de avion ca să stați doar două zile, nu? Vestea bună e că Luxemburgul, așa mic cum e, are totuși și altceva de oferit decât capitala, hai să vedem câteva locuri.

1. Vianden, castelul medieval de care s-a îndrăgostit Victor Hugo

Viandenul e frumos, rău, și dacă nu vreți să mă credeți, măcar credeți-l pe Victor Hugo. Scriitorul a fost aici în 1862, 1865 și s-a întors în 1871, azi o mulțime dintre locurile de interes din oraș purtând numele lui. E ușor de imaginat ce i-a plăcut lui Hugo aici - ruinele unui castel cocoțate pe o stâncă, un târgușor de munte străbătut alene de un pârâu cu apă limpede, e genul de decor care pare să fi fost anume conceput cu scopul de a înflăcăra imagianția unui scriitor romantic.

Oricum, nu trebuie să fii scriitor romantic pentru a aprecia Viandenul, care, în momentul de față se mândrește cu cel mai bine amenajat castel din Luxemburg. Nu neapărat cel mai bine conservat - castelul s-a degradat progresiv de-a lungul istoriei și, cum spuneam, Victor Hugo l-a văzut mai mult în ruine. Ulterior a fost aproape distrus în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Din 1977 a început reconstrucția lui, iar ceea ce se vizitează acum datează de câteva zeci de ani. Totuși, temeliile sunt cele autentice, castelul a fost reconstruit pe vechile ziduri și după planul original pentru a deveni acum unul dintre cele mai frumoase monumente din această parte a Europei.

În fiecare august, la Vianden are loc un mini-festival medieval, iar septembrie e plin cu evenimente ocazionate de culesul nucilor, al merelor, al prunelor și cam ce mai crește pe aici. Dacă vreți să gustați dintr-un lichior de nuci, să vedeți

Important: O altă atracție turistică a orașului este plăcuța prin care suntem informați că, sătui de luptele nesfârșite dintre nobilii locali, niște tărani de secol XIII au luat drumul pribegiei și au emigrat fix în Transilvania noastră, dând naștere actualior sași. :)

2. Echternach, sau despre etimologia cuvântului “pitoresc”

Când ajungi în Echternach, primul gând care-ți vine în minte e că sigur cuvântul “pitoresc” a fost inventat anume pentru a-l descrie, cauți asemănări sonore între “Echternach” și “pitoresc”, dar parcă nu iese, și te împaci cu greu cu ideea că “pitoresc”, cuvântul și noțiunea, a avut o evoluție și o origine care nu a avut deloc legătură cu orășelul luxemburghez.

O piațetă medievală, o clădire cu arcade în formă de ogive, o bazilică romanică, o abație benedictină, cu grădini și oranjerie, și un splendid parc municipal cu pavilion rococo. Iată Echternach-ul în variantă concentrată. Nu o să vă aglomerez cu mai multe informații ci o să las pozele să-și facă datoria.


by David Edgar


by ernohannink


by dpc47

Inedit: în Echternach are loc, în fiecare an, în prima marți după Rusalii, procesiunea dansantă în cinstea sfântului Willibrord, o tradiție religioasă care recent a fost înscrisă în lista UNESCO a patrimoniului intangibil al umanității. Mai multe detalii pe wikipedia.

3. Valea celor șapte castele

Dacă Victor Hugo ar vizita azi Vianden-ul, probabil ar rămâne dezamăgit. Nu, nu din cauză că Viandenul nu arată bine, dimpotrivă, ci pentru că arată prea bine, prea reconstruit, frumos amenajat și de poveste. Or se știe că scriitorii romantici preferau ruinele. Dar Vianden nu e singurul castel din Ducat, așa că un eventual Victor Hugo contemporan ar găsi și ceva pe placul lui - Valea Celor Șapte Castele, care este, cred că ați ghicit, o vale cu castele, forturi și ruine. :)


by Wolfgang Staudt

Valea se întinde de la Mersch la Koerich pe o distanță de 24 km și există un traseu pe jos de 37 km. Cel mai bine e să începeți la Mersch spre Koerich, și nu în direcția opusă, pentru a păstra ceea ce e mai spectaculos la urmă. Fie că optați să parcurgeți traseul cu mașina sau pe jos, veți trece prin Mersch, Schoenfels, Hollemfels, Ansembourg, Septfontaines, ajungând în cele din urmă la Koerich. Majoritatea castelelor azi nu se vizitează în interior, dar curțile castelelor sau ruinele din exterior sunt numai bune de descoperit la pas.

4.  Clervaux, locul unde înveți despre om

Clervaux ar fi orășelul luxemburghez tipic, cu văi, dealuri, căsuțe cochete, abație, restaurant chinezesc și castel. La prima vedere, nimic special. Dar între pereții castelului din Clervaux se ascunde ceva în plus - expoziția “The Family of Man”. Unul dintre cele mai ambițioase proiecte ale fotografului american de origine luxemburgheză Edward Steichen, expoziția adună peste 500 de fotografii concentrate în jurul câtorva teme majore: nașterea, iubirea, moartea, războiul, pacea, bucuria, munca... E o monografie emoționantă a omului universal, văzută prin obiectivele a 273 de fotografi din perioada interbelică și imediat după al doilea război mondial. Nume mari, Henri Cartier-Bresson, Brassai, Ansel Adams, dar și necunoscuți, căci fotografiile au fost selectate din peste 2 milioane, trimise din toată lumea, criteriul fiind exclusiv valoarea artistică și umană.


By Kalense Kid

Expoziția a fost realizată pentru Museum of Modern Art din New York, unde a fost inaugurată în 1955, ulterior călătorind în muzee din toată lumea până să se decidă ca spațiu expozițional permanent castelul din Clervaux. Nu pot să spun decât da, da, da. Mergeți. Dar nu anul ăsta, expoziția e actualmente în renovare, dar se va redeschide din 2012.

5. Mica Elveție, chintesența Luxemburgului

Mica Elveție e numele regiunii Mullerthal, unde e situată mai vechea noastră cunoștință, Echternach. Dacă până acum v-am recomandat exclusiv localități, iată că am ceva în tolbă și pentru amatorii de hiking, trekking, biking și alte asemenea ocupații extravagante.


by Peggy B.

Mica Elveție e un decor natural perfect, dacă aveți norocul să prindeți vremea aia perfectă. Atracțiile turistice ale regiunii sunt poteci prin pădure, poienițe, cascade, canioane, grote, și ocazionalul restaurant chinezesc, dacă intrați prin vreun oraș. :)

Dormiți în Echternach.

Cum se ajunge în fiecare din locurile despre care am povestit? Cu mașina închiriată. Transportul public e de multe ori prea complicat și prea lung, așa că eu propun să-l scoateți total din ecuație.

url FROM i: http://feedproxy.google.com/~r/Viajoa/~3/ArwAg4H9i4c/5-locuri-care-merit%C4%83-v%C4%83zute-%C3%AEn-luxemburg-dincolo-de-luxembourg-city
rssfeed_id: 7300
titlu: Poza tip. Stereotip (Continuare)
descriere: 

Va mai amintiti articolul haios al Ioanei de anul trecut cu pozele stereotip

Oamenii care sprijina Turnul inclinat din Pisa, cei care fac poza la meridianul Greenwich cu cate un picior in fiecare emisfera.. si lista poate continua. Ioana ne-a indemnat atunci sa completam lista de locuri si pozitii, asa ca anul acesta cand am fost la Paris numai originalitati din astea mi-au sarit in ochi.

M-am distrat pe cinste, pentru ca erau pe toate durmurile. E drept ca dupa o sendinta foto la Louvre, si o poza la Defense m-am plictisit sa ii mai fotografiez, dar pot sa va arat acele cateva ipostaze funny pe care le-am prins. In doar 5 minute cat am cascat gura special pentru asta in fata Louvre-ului, ne-am minunat cat de multi puteau sa faca, practic, cam acelasi lucru, dar ei pareau sa se distreze, asa ca.. ce mai conteaza ca aratau toti ca niste maimutici care se catarau pe niste standuri (care chiar ma intreb daca nu cumva au fost puse acolo cu exact acest scop) ca sa bifeze poza "originala" de la Louvre.

Pozitia 1. Pune mana pe Louvre, ca si cum te-ar intepa in palma! Auch!

Astia erau cei mai multi. Ce am observat e ca multi sunt copii, pusi de parinti logic! Si se vedea pe fetele lor cat sunt de mandri ca si-au distrat odraslele intr-un mod "original"! 

Pozitia 2. Prinde varful piramidei cu degetele, ca si cum ai tine o soseta murdara! :)))

Incerc sa-mi imaginez indicatiile:

- Hai, ridica mana si prinde varful cu degetele! Nu, nu asa sus! Mai jos, mai jos, a, a, gata! Acolo. Acumaaaa, mai la stanga un pic. Nu, inapoi! Mai la dreapta! Aaaasa! Gata! Acum zi branzaaaaa!

Pozitia 3. Impreuneaza mainile desupra capului, ca si cum le-ai tine pe piramida! Eh, pe asta n-o stiati, asa-i? ;)

La vederea domnisoarei din imagine am scos in cor un "uau" de admiratie! Ia uite domle, pe asta n-am mai vazut-o la nimeni. Cata originalitate! Incerc din nou sa-mi imaginez conversatia cu prietena: hai, fa si tu altceva decat restul lumii! Hmmm...sa vedem... Fa-ti un coif cu mainile deasupra capului si incadrez eu piramida… nu stiu.. fa ceva!

Hmm... stai sa vad daca a iesit bine. Dar tu stai asa acolo, nu te misca! :))))

Pozitia 4. Impinge o cladire! Orice cladire! Nu conteaza! 

Asta a pornit, desigur, de la Turnul inclinat din Pisa, ca de... hai sa-l tinem sa nu care cumva sa cada! Apoi, printr-o miscare de propagare internationala, aceasta pozitia a inceput apoi sa se adopte cam la orice alta cladire la care s-ar putea vedea clar ca noi o sprijinim. Ca doar nu credeati ca sta singura! Doaaamne fereste!

Asa ca, in scurt timp probabil si Marele Arc de la Defense se va inclina de la atata impins, vorba Ioanei! :) 

 

url FROM i: http://feedproxy.google.com/~r/Viajoa/~3/VNcr17zlgSM/poza-tip-stereotip-continuare
rssfeed_id: 7300
titlu: Incursiune in Muntii Gran Sasso, buricul Italiei
descriere: 

Nu stiam ca o sa am parte de munti. Nu de astfel de munti. Nu atat de aproape.

A fost o supriza foarte placuta sa stiu ca nu numai marea este la 30 km distanta de locul in care aveam sa stau cinci luni, ci si Muntii Gran Sasso, dar in cealalta directie. Ma simteam ca la o promotie! :D

In primele doua zile, plimbandu-ma prin oras, am vazut in capatul unei strazi, la orizont, un varf de munte, dar nu fusesem pregatita pentru ce aveam sa vad de la biroul coordonatoarei programului Erasmus: orasul undeva in vale si deasupra lui, in zare, desfaurandu-se, Gran Sasso. Parea un poster de sufragerie lipit pe geam si eu nu ma puteam dezlipi de el. Senzatia era asemanatoare cu cea pe care o ai in Busteni cand privesti Abruptul Prahovean: oare muntele asta chiar e atat de aproape?

Gran Sasso si autostrada

Prima luna mi-a fost frica sa ies din oras. Daca frica asta mi-am invins-o, am considerat ca trebuie sa se alinieze stelele ca sa ma „aventurez” pe munte. Si daca e vorba de aventura, care e cea mai buna companie? Mama! Recunosc, din nou, ca ideea de a merge pe munte nu a fost a mea, ci a ei.  Era sfarsit de aprilie si se vedea bine zapada de pe cele doua varfuri principale: Corno Grande (2912 m) si Corno Piccolo (2655m). Echipament...nu prea aveam si nu aveam chef sa merg in adidasi. Ma speriau muntii astia. Sunt cei mai inalti din lantul Apeninilor – muntii care strabat peninsula italica de la nord la sud – si datorita lor am avut parte de un martie foarte ploios, caci toti norii se opreau deasupra orasului meu, in loc sa aiba cale libera pana la Roma.

Mama a venit sa-si petreaca vacanta de Paste la mine. Si a venit cu ganduri mari. A vrut sa inchirieze o masina. Am reusit sa o conving ca nu e o afacere prea buna. Pe atunci inca functionam dupa principiul „mai bine sarma in nas decat inchiriat masina”, mai ales ca nu aveam incredere in rezultatele ecuatiei „mama+masinile altora”. Practic orice se putea intampla! [Si sa speram ca nu va citi acest articol.]

A vrut sa mearga la munte. Am inceput cu obiectile – „ stii, nu stiu cum e acolo, e dificil, sunt doar doua autobuze pe zi, nu stiu cat costa, nu stiu cat facem, nu stiu ce se intampla etc”. Nimic. Sambata trebuia sa mergem la munte. Si ne-am dus. Si am luat-o si pe Oana, una din colegele mele de apartament, singura romanca (nici nu mai stiu daca a fost un caz de discriminare/xenofobie faptul ca nu le-am luat pe celelalte, dar cred ca erau ocupate cu niste italieni sau spanioli). Am luat autobuzul ala de  dis-de-dimineata si am pornit in directia Prati di Tivo. Dupa 40 de km, circa o ora, o oprire de circa un minut intr-un frumos burg aflat in coastra de munte (Pietracamela) si niste rau de masina de la o porchetta, am ajuns.

Usurata am pus piciorul la cota 1450 si am privit uimita in jur.  Ma aflam in parcul national Gran Sasso, in Prati di Tivo, langa un rond, si in jur puteam vedea cam 4-5 cladiri. Si atat. Si din 4-5 cladiri, 3-4 erau hoteluri. Si parea gol. Ma rog, de fapt asa si era. Mai erau cativa turisti dar nesemnificativi ca numar. In fata, drept in fata, versantul nordic al Corno Piccolo in toata splendoarea diminetii. Cateva pete de zapada si niste pasionati de ski care au gasit zapada de inceput de mai tocmai buna. No, fain asa!

Corno Piccolo vazut din Prati di Tivo

- Mergem sus?
- Mergem!

Ne-am pus in telescaun si am urcat sus, sus, sus pana la 2050 m. Am comparat urcarea asta cu cea de la Predeal; am incercat sa-mi amintesc si de alte drumuri facute cu telescaunul si nu puteam pune nicaieri semnul egal. De data asta era mult mai spectaculos. Piscul se apropia din ce in ce mai mult, iar in spate, departe, dar nu foarte departe, se vedea marea! 

Pe micul platou, se afla o cabanuta – bar, scarile ce duceau la Madonnina si o priveliste de 360 de grade incredibila. Parca eram intr-un balcon de unde puteam admira tot tinutul Abruzzo.  Intr-acolo sunt muntii I Monti della Laga, intr-acolo e Teramo, la dreapta incepe urcarea spre Corno Piccolo (un loc preferat de alpinisti), aici se vede cum iese autostrada A24 din munte si, daca te uiti cu atentie puteai vedea orasele mici (paesi) precum Castelli sau Isola di Gran Sasso. Simteam ca am lumea la picioare! : )   

Sanctuarul La Madonnina

Dupa ce ne-am imbatat cu peisajul, ne-am incalzit cu niste vin. Si am stat pe sezlong la soare. (In mod uimitor, mama a gasit niste sezlonguri in cabanuta si tanti barmanita a fost draguta sa ni le imprumute).  Am calculat ca la ora 15.00 trebuia sa fim jos, caci la 15.30 trecea ultimul autobuz inapoi spre Teramo. Aveam timp destul sa sedem. Si cand ne-am saturat de sezut, am pornit la o mica plimbare pe platoul care o lua lin in jos. Am trecut pe langa o structura despre care se zvoneste ca ar fi fost refugiul lui Mussolini la sfarsitul Celui De-al Doilea Razboi Mondial si am  tinut-o tot asa vreme de vreo jumatate de ora. Nu mai tin minte ce incaltari aveam in picioare (tenesi?  bocanci? ) dar pana aici totul era ok. Mamei i-a venit in schimb ideea ca am putea sa ne luam dupa unii, si sa coboram si noi muntele, vreo 1000 de metri, ca sa ajungem la autostrada; si de acolo, om vedea noi cum ne-om intoarce in oras (!)

Oana odihnindu-se

M-am uitat lung la incaltarile mele, mi-am amintit de patanii trecute, mi-am imaginat o suta de scenarii cu ce putea sa nu mearga bine si am protestat. V-ati ciondanit vreodata cu parintii in varf de munte? Nu va recomand. 

Din acest punct incolo povestea devine neinteresanta: ne-am intors, am coborat, am adormit la soare, am pierdut autobuzul, am ramas in varf de munte (vorba vine, eram la 1400 m) fara buget de dormit in statiune... 

Ideea e ca acea escapada pe munte a fost ca si cum cineva si-ar fi comandat niste papanasi buni si eu as fi luat o lingurita de pofta. Mai vreau! Am coborat ca sa-mi dau seama ca ar merge o excursie de cateva zile in muntii astia.  Prati di Tivo e doar poarta de access catre o lume minunata.

Si, totusi, ce-i special la muntii astia?

  • Aici gasesti „micul Tibet”. Este vorba de Campo Imperatore, un podis situat intre 1500 si 1900 m altitudine, lung de 20 de km si lat in unele parti de 7 km, ingradit de varfuri ce trec de 2200 m. Cat vezi cu ochii, nu gasesti cu privirea nici un arbore, doar iarba. Eventual animale la pascut. Va puteti inchipui cum e sa-l traversati pe mijloc? Eu una m-as simti ca o furnica intr-un platou dar trebuie sa merg sa vad daca chiar asta e senzatia. : )
  • Corno Grande – daca vrei sa te catari pe cel mai inalt varf din peninsula italica. Totusi, cei care au trecut prin asta spun ca accesul e dificil si calitatea rocii nu rasplateste efortul celui care se incumeta sa ajunga la 2900 m. Prima ascensiune documentata a avut loc in 1573 de catre un bolognez, Francesco De Marchi, care odata ajuns sus consemneaza: ”Cine va ajunge in varful lui Corno Monte va avea impresia ca merge deasupra norilor.” Sec, dar nu trebuie sa ai asteptari foarte mari de la un inginer extenuat. Putea sa spuna, in schimb, ca se pot vedea atat Adriatica (40 km departare) cat si Marea Tireniana (12 km departare), daca e senin.
  • Corno Piccolo – nu are inaltimele si panoramele fratelui sau, dar roca ce-l alcatuieste este mult mai potrivita pentru alpinism si escalada – apropo, tanjesti dupa un perete vertical? Itinerariile sunt de dificultate medie sau mare, dar efortul este raspaltit din plin.
  • Ghetarul Calderone – cel mai sudic ghetar din Europa. Se gaseste pe partea nordica, umbrit de doua creste ale lui Corno Grande. Este foarte sensibil la schimabarile climaterice si la poluare si e posibil sa dispara pana in 2020. Deci, grosso modo, au mai ramas 9 ani pentru a-l vedea, a-l pipai si a striga: „este”.
  • Zona muntilor Gran Sasso este una de intalnire intre nord si sud: aici numeroase specii mediteraneene ating limita lor nordica si numeroase specii artico-alpine ating limita lor sudica. Se gasesc de toate!

Corno Grande si Corno Piccolo

Ce poti face?

  • Ski.  De exemplu, in Prati di Tivo exista 9 partii: 2 de incepatori, 2 de intermediari, 4 de avansati si una de experti. Cele de intermediari sunt cele mai lungi: 11 km; cea de experti (partie neagra) are doar un km lungime. Exista instalatie de telescaun si de teleski. Depinde insa de facilitatile pe care doresti sa le ai. Aici poti skia mai netulburat.  Zona se afla in partea de nord, zapada dureaza mai mult timp.
  • Mountain Bike. Exista un bike park, lung de 4 km, care incepe in apropierea punctului La Madonnina, la cota 2007, si se termina la 1465 m.
  • Cicloturism. Poti face turul parcului Gran Sasso in bicicleta. Ca grad de dificultate, majoritatea traseelor sunt medii, medii spre dificile, dar exista cel putin unul cu grad mic de dificultate. Ca lungime, media e undeva pe la 60 km.
  • Trekking. Muntii astia au fost umblati de nevoie, pentru transhumanta, inca din Antichitate. Pastorii trebuiau sa aiba si abilitati de alpinisti pentru a supravietui si zilnic parcurgeau distante foarte mari. Azi se pot urmari asa numitele „autostrazi ale pastorilor” (tratturi). Majoritatea traseelor de trekking  sunt pentru experti (EE), adica necesita  antrenament, conditie fizica, experienta in ambient montan; dureaza 7-8 ore, au o diferenta de nivel intre 1200 si 1700 m si lungimi de pana la 20 km.
  • Alpinism/catarare. Cele trei feluri principale sunt: Corno Grande, Corno Piccolo si un ghetar.

La ski

Li se mai spun „Dolomitii din Abruzzo”  pentru ca aici au gasit culoarea Dolomitilor si acelasi tip de roca. Romanii ii numeau Muntii Ombilicului, datorita pozitionarii centrale in peninsula. In Evul Mediu s-a numit Monte Corno (Muntele Cornului) si denumirea era folosita fie pentru a desemna vargul Crono Grande, fie pentru a desemna tot masivul. Numele de „Gran Sasso” (Marea Piatra) i-a fost dat, cel mai probabil, in perioada Renasterii, cand scriitorii se refera la acest masiv ca fiind „Sasso d’Italia”. (Piatra Italiei).

Concluzii?

Trebuie sa-mi gasesc o pereche de bocanci buni, niste tovarasi, sa pastrez cateva zile in vara lui 2012 pentru Gran Sasso si sa ma decid care rute de trekking o sa le fac. Caci asta vreau: drumetii, mai ales prin Campo Imperatore. Ceva imi spune ca o sa merite. :) A,da, si pana atunci trebuie sa ma antrenez, caci Bucegii sunt mic copil pe langa acest masiv. 

Disclaimer: Acest articol poate fi luat ca pe o razbunare personala la adresa Alexandrei. Mi-a facut atata pofta cu articolele ei despre trasee montane incat acum simt nevoia sa-i starnesc si eu ei dorinte, framantari si doruri. Alexandra, asta este cu dedicatie. Sa-mi spui cand luam biletele de avion. ;)

Mai multe informatii:

http://www.gransassolagapark.it/

http://www.abruzzoturismo.it/

url FROM i: http://www.viajoa.ro/destinatii/europa/italia/incursiune-muntii-gran-sasso-buricul-italiei
rssfeed_id: 7300
titlu: Poza tip. Stereotip (Continuare)
descriere: 

Va mai amintiti articolul haios al Ioanei de anul trecut cu pozele stereotip

Oamenii care sprijina Turnul inclinat din Pisa, cei care fac poza la meridianul Greenwich cu cate un picior in fiecare emisfera.. si lista poate continua. Ioana ne-a indemnat atunci sa completam lista de locuri si pozitii, asa ca anul acesta cand am fost la Paris numai originalitati din astea mi-au sarit in ochi.

M-am distrat pe cinste, pentru ca erau pe toate durmurile. E drept ca dupa o sendinta foto la Louvre, si o poza la Defense m-am plictisit sa ii mai fotografiez, dar pot sa va arat acele cateva ipostaze funny pe care le-am prins. In doar 5 minute cat am cascat gura special pentru asta in fata Louvre-ului, ne-am minunat cat de multi puteau sa faca, practic, cam acelasi lucru, dar ei pareau sa se distreze, asa ca.. ce mai conteaza ca aratau toti ca niste maimutici care se catarau pe niste standuri (care chiar ma intreb daca nu cumva au fost puse acolo cu exact acest scop) ca sa bifeze poza "originala" de la Louvre.

Pozitia 1. Pune mana pe Louvre, ca si cum te-ar intepa in palma! Auch!

Astia erau cei mai multi. Ce am observat e ca multi sunt copii, pusi de parinti logic! Si se vedea pe fetele lor cat sunt de mandri ca si-au distrat odraslele intr-un mod "original"! 

Pozitia 2. Prinde varful piramidei cu degetele, ca si cum ai tine o soseta murdara! :)))

Incerc sa-mi imaginez indicatiile:

- Hai, ridica mana si prinde varful cu degetele! Nu, nu asa sus! Mai jos, mai jos, a, a, gata! Acolo. Acumaaaa, mai la stanga un pic. Nu, inapoi! Mai la dreapta! Aaaasa! Gata! Acum zi branzaaaaa!

Pozitia 3. Impreuneaza mainile desupra capului, ca si cum le-ai tine pe piramida! Eh, pe asta n-o stiati, asa-i? ;)

La vederea domnisoarei din imagine am scos in cor un "uau" de admiratie! Ia uite domle, pe asta n-am mai vazut-o la nimeni. Cata originalitate! Incerc din nou sa-mi imaginez conversatia cu prietena: hai, fa si tu altceva decat restul lumii! Hmmm...sa vedem... Fa-ti un coif cu mainile deasupra capului si incadrez eu piramida… nu stiu.. fa ceva!

Hmm... stai sa vad daca a iesit bine. Dar tu stai asa acolo, nu te misca! :))))

Pozitia 4. Impinge o cladire! Orice cladire! Nu conteaza! 

Asta a pornit, desigur, de la Turnul inclinat din Pisa, ca de... hai sa-l tinem sa nu care cumva sa cada! Apoi, printr-o miscare de propagare internationala, aceasta pozitia a inceput apoi sa se adopte cam la orice alta cladire la care s-ar putea vedea clar ca noi o sprijinim. Ca doar nu credeati ca sta singura! Doaaamne fereste!

Asa ca, in scurt timp probabil si Marele Arc de la Defense se va inclina de la atata impins, vorba Ioanei! :) 

 

url FROM i: http://www.viajoa.ro/altele/locuri-imagini/poza-tip-stereotip-continuare